O vizită la Château Giscours (2)

Prima parte aici.

După scurta introducere în specificul zonei, a urmat descrierea procesului de producție. Culegerea ciorchinilor se face în luna septembrie, manual, timp de două-trei săptămâni 150 de oameni strâng recolta. Mașina din imagine se foloseste ulterior, după sortare, pentru separarea boabelor de codițe:

După presarea mecanică, ușoară, mustul ajunge în ”butoaiele” de ciment construite în anii 50, îmbrăcate pe interior cu un strat de rășină epoxidică alimentară, schimbat o dată la zece ani. Alte firme folosesc cuve din oțel, care sunt mai ușor de întreținut, dar necesită un sistem complicat de reglare a temperaturii.

Fermentația durează circa trei luni, până la Crăciun, apoi vinul este pus la îmbătrânit în butoaie de stejar. Tot la trei luni vinul este transferat înapoi în rezervoarele de ciment iar butoaiele sunt golite de sedimente. Procesul de curățare are loc într-o încăpere specială, se așează butoiul cu gura în jos, un furtun și o pompă îl spală cu diverse tipuri de apă iar apoi se introduce sulf pentru aseptizare. Îmbătrânirea vinului durează 16 luni, timp în care patru persoane doar asta fac, curăță pe rând cele 17.000 de butoaie.

Butoaiele sunt construite din stejar provenit exclusiv din pădurea Tronçais. Plantată pe timpul lui Luis XIV pentru a furniza lemn marinei franceze, aceasta are reputația de a da cel mai bun stejar din lume. Butoaiele de 225 litri se fac din copaci cu vârsta intre 100-200 de ani, dintr-un trunchi se folosesc circa 20 de procente și se produc doar cinci recipiente, așadar costul este pe măsură: 800 de euro bucata! Ați crede că sunt folosite un timp îndelungat. Fals. După doar trei ani se revând, pentru aproximativ 50 de euro, producătorilor mai mici, iar aceștia le vând ulterior producătorilor de tărie (whisky, cherry, vin de Porto). Château Giscours are opt furnizori, cărora le dă instrucțiuni precise cu privire la parametri de producție (de ex. arderea interiorului butoiului).

După ce trec cele 16 luni vine momentul ”blendului”, rețeta fiind definită de tipul butoaielor amestecate (arderi diferite) și de proporțiile soiurilor de vin folosite. Trebuie aleasă ”semnătura” castelului, constantă de-a lungul anilor, se pregătesc 15 mostre iar decizia este luată de un grup de persoane calificate: enologul, cellar master, directorul tehnic, directorul general și patronul.

La final se face limpezirea și stabilizarea vinului, cu albumină. Rețeta tradițională consta în introducerea a patru-cinci albușe de ou în fiecare butoi, albumina atrăgea sedimentele, precipita și se depunea, tot procesul durând 40 de zile. Gălbenușurile erau trimise la mănăstiri, unde măicuțele făceau o prăjitură tradițională din ele.

Dopul provine dintr-o pădure de plută din Portugalia, iar sticlele sunt produse la o fabrică renumită. La un calcul sumar al costurilor directe, fără vin, o sticlă ajunge la 5-6 euro - bine de știut, dacă vi se oferă vreodată ieftin un vin clasificat.

După terminarea turului, am fost poftiți în sala de degustare unde ni s-au oferit câteva (trei, parcă) pahare cu vin din diferite categorii și recolte. Am achitat costul vizitei (aprox. 10 euro de persoană) și am putut cumpăra vin. Aveau rose la sticle magnum de 1.5 litri (parcă 10-15 euro), vinul al doilea (La Sirène de Giscours) cu 20 de euro sticla și vinul principal (grand vin, ce poartă numele castelului) cu 65 euro sticla.