Invazie de fluturi de noapte

Nu știu la voi cum e situația, dar apartamentul noastru e sub asediu de câteva zile, cum lași geamul deschis seara, cum te trezești cu fluturi de noapte mari și negri în casă. Am omorât cel puțin 30 în cinci zile și ne-am cam săturat. E o reală problemă, mai ales că ziua e foarte cald afară și rămân doar câteva ore în care poți să aerisești.

(c) poză: dăunatori.info

Nu-i neaparat enervant că-s negri și urâți, ci că-s rapizi (da, sunt ardelean, știu bancul cu ”melcul, țuști!” și-mi asum afirmația), rezistenți la trozneală și se camuflează bine, pe haine sau mobilă de culoare închisă - nu-i amuzant să-ți iei un tricou de la uscat și să zboare două-trei insecte din el. Monica a găsit unul în caseta de bijuterii, care stă de obicei închisă.

Când m-am întors joi seară de la Artmania și mi-am găsit nevasta îmbrăcată sumar uitându-se sub patul răscolit, am știut că avem o problemă. Am presupus inițial că a leșinat amantul, dar situația s-a dovedit mai gravă: pierduse un fluture. L-am găsit într-un final, meditând liniștit, cu capul în jos, pe partea inferioară a saltelei.

În timpul cursului de făcut pluta în budă.
Unul din ei a dat din aripi degeaba vreo 12 ore,
cred că provenea dintr-o familie antrenată la Cernobîl. 

Dacă lași geamul rabatat vertical, fără să aprinzi lumina și te întorci trei ore mai târziu, găsești câteva lighioane așezate cuminți pe perdea și pereți - asta până dai activezi becurile, moment în care încep să zboare disperate și să se ascundă. Așadar nu intră că e lumină, intră că pot.

Inițial am presupus că suntem noi norocoși pentru că cei care schimbă țevile în cartier au tăiat bradul care ne făcea umbră, dar se pare că și alte persoane au probleme. Astăzi urmează o dezinsecție, sunt curios dacă rezolvă situația sau alungă din parcuri o serie nouă de probleme cu piciorușe.