The Wall: nu prea cred că știu mulți ce-i așteaptă

Mă bătea gândul acum vreo doi-trei ani să mă duc la unul din concertele Roger Waters din Germania, dar primise de la spectatori doar 3 din 5 stele pe eventim.de, așa că nu m-am deranjat. Venind la București, ceea ce implică alt nivel de efort și cost, n-am rezistat și am luat bilete. Sunt fan Pink Floyd, dar mai mult îmi plac solo-urile lui David Gilmour decât versurile lui Waters, iar melodiile de după 1985, când Waters a părăsit trupa, sunt, per ansamblu, mult mai digerabile pentru mine (iau în calcul și variantele live și albumul On An Island al lui Gilmour).

Chestie de gust, bineînțeles. Interesant e faptul că exact pe The Wall există un exemplu de integrare armonioasă a celor două stiluri, una din cele mai frumoase piese Pink Floyd - Comfortably Numb, conține versurile lui Waters și două solo-uri de chitară compuse de Gilmour pentru un album individual. O mică insulă de Gilmour într-o lucrare predominant Waters (mai sunt alte două piese mixte).

Am încercat să nu mă uit prea mult la înregistrările de pe YouTube și să mă las surprins, dar am înțeles că e vorba mai mult de refacerea conceptului original al albumului, de operă rock, decât de un concert best of - știți că o să cânte tot albumul The Wall, cap/coadă, da? În plus, pe alocuri pare mai multă pirotehnie și mai puțină muzică. Poate sunt aparatele de înregistrare de vină iar live o să fie impresionant și audio, nu doar video. Sunt curios câți o să se plictisească la piesele mai puțin populare, de rock progresiv greu de digerat pentru mase (mă includ și pe mine în ”mase”). Sper să nu aud coțofene povestind, dar care-s șansele.

Daca e să-mi aleg ce-aș vrea să văd live, vreodată, altădată, ascultați asta, compoziție Gilmour, de la minutul 3:00 e plină de energie:

O să revin cu impresii despre concert.