Cum se relaxează sibianul la spa

Prin aprilie ne-am făcut abonamente la spa, la Hilton. Adică am achiziționat un număr de intrări pe un abonament colectiv (*). Am mers o dată în mai și apoi pauză. Dacă tot a venit toamna asta polară, le-am făcut aseară o vizită, să văd dacă mai au substanță din aia specială în piscină, care se activează când... știți voi.

Ajuns în vestiar, mi-am pus celebra întrebare: da' halatu', cât e halatu'? pentru că al meu era ușor subdimensionat, mânecile de abia îmi acopereau coatele, m-ar fi cuprins cu greu peste piept (să nu vorbesc de burtă), dar pentru că n-avea cordon, acest lucru n-a constituit o problemă. E drept, n-avea nici găici, chiar am zis "uite, domle, foame mare, se fură găicile de la halate!” și neamțul care petrecea ziua de naștere a Vaterlandului la piscină, jucându-se cu un u-boot vopsit în negru, roșu, galben, a exclamat ”bitte was?”, dar nu i-am mai tradus, că și așa avem probleme cu aderarea la Schengen. 

Am văzut multă lume relaxată la piscină, mai ales la început, când eram doar eu cu doamna. Apoi a mai venit un nene, care a început să vorbească la mobil, gesticulând larg și plimbându-se pe marginea ei (a piscinei, nu a nevestei). Probabil tranzacționa acțiuni pe Wall Street. După care a mai venit un domn care și-a pus prosopul pe jos, lângă baltă, și a intrat în apă. N-am înțeles de ce nu l-a pus pe un șezlong, până când, după vreo tură de bazin, s-a dus lângă prosop și a scos dintre pliuri telefonul mobil pe care a început să-l butoneze. Din piscină. Poate se uita să vadă cum îi stă freza.

Când am coborât la jacuzzi, o doamnă cochetă făcea același lucru: stătea între bule și butona mobilul. M-am dus la saună. Acolo nu era nimeni cu iphone, însă în cuier, la intrare, suna un telefon în buzunarul unui halat. Idee de afacere: închiriat carcase rezistente la apă sau pungi ziploc.

Soția mea nu e fan saună, așa că s-a dus în sala de meditație, să stea pe scaunele alea faine, calde. Eroare. Ar fi fost loc, dar nu și pentru meditație, erau deja acolo trei gaițe care povesteau cu voce tare. Noroc că există și sala de relaxare, unde era gol și liniște. Doar de pe hol se auzea un domn vorbind în gura mare.

Nu știu dacă mulți din cei care vin la spa se grăbesc la tren de nu pot să trăiască fără ceas la mână. Probabil e fiță, deși, dacă ai burtă și umeri înguști, un ceas sport supradimensionat nu te face să pari o persoană activă.

Bonus: la saună, un el mai bătrân, dar bogat, și o ea tinerică, discutau despre o vacanță la Paris. Plănuiau să-și caute hotelul pe YouTube.

_________________

(*) e cineva în orașul ăsta care și-a dorit și n-a făcut rost de intrări, ca parte a unui abonament de grup oferit unei mari firme portocalii de telefonie mobilă?