Industria unde furnizorii au puterea

Urmează o poveste despre două firme care n-au mult respect pentru dezvoltatorii de software. E totodată despre un risc mai puțin evident, acela de a-ți face o strategie pe termen mediu și lung și a investi într-o anumită platformă, pentru a te trezi ulterior că munca de câțiva ani a ajuns într-un punct mort - din vina furnizorului, pentru că în IT furnizorii au această putere. Evident, tehnologia informației evoluează într-un ritm rapid și șansele ca direcțiile, tendințele și plaformele să fie de nerecunoscut în cinci ani sunt câteodată mari, însă în lumea enterprise e nevoie de stabilitate, investițiile sunt consistente și se amortizează într-un timp lung. Cea mai bună dovadă e faptul că Windows XP a rezistat mai mult de zece ani în acest mediu, deși Microsoft avea deja două noi sisteme de operare lansate. Puține lucruri pot entuziasma sau schimba modul lent în care se mișcă giganții lumii afacerilor, cel mai recent și notabil fiind iPad-urile. Probabil anteriorul a fost apariția Internetului.

Microsoft se duce în cap, după părerea mea, pentru că uită care-i sunt vacile de lapte (Windows și Office) și privește cu invidie în curtea Apple, consumer-oriented, luând apoi decizii pripite. În loc să facă ceva interesant și pentru clienții enterprise, îi șicanează. Nu-și permite să-i supere prea tare, însă pe programatori îi joacă pe degete după cum are interesul. Dacă n-ai un software care să folosească tehnologia apărută cu Windows 95, acum ani buni, pe care nu poate să o strice datorită acelorași clienți enterprise care folosesc programe arhaice, dar complexe, care au costat milioane de dolari, e foarte probabil ca la un moment dat pe rămurica ta să se stingă lumina. Nu brusc, ci grațios, ci întâi prin apariția unor cuvinte gen ”obsolete” sau ”deprecated”, apoi prin asigurarea că în ”foreseeable future” o să existe suport din partea lor, iar la final prin ”paradigm shift” spre o tehnologie nouă, ”trendy”, câteodată imatură și care n-o acoperă funcțional în totalitate pe cea veche. Ca să facă și mai periculoasă această schimbare, nu dezvoltă unelte pentru a face tranziția între vechi și nou, iar tu, care ai băgat bani în licențe, cursuri, cărți, specializări și evenimente, rămâi expus și aproape de faliment, n-o să cumpere niciun client nou ceva fără viitor.

Trei exemple: 1) tranziția de la Access 97 la Access 2000, când vechile aplicații n-au mai fost compatibile cu noua versiune; 2) lupta cu Adobe Flash, când Microsoft a inventat Silverlight. A promovat tehnologia în draci, prin evangheliști și conferințe, până când s-a schimbat direcția și a răsărit iPad-ul și HTML5, Flash-ul n-a mai constituit o prioritate și Silverlight a fost tras pe dreapta; 3) Windows 8, cu idioțenia lui de interfață. Câte firme medii sau mari au să adopte intefața Metro (sau cum s-o mai numi zilele astea)? Zero, după părerea mea. E inutilă în mediul business, dar totuși Microsoft te obligă să intri în această interfață, nu să decizi tu pe care vrei să o folosești. A fost echivalentul unei împușcături în picior, i-a trezit până și pe cei mai fideli clienți.

Paranteză pentru cei din domeniu: căutați după ”is WPF dead/deprecated” ca să înțelegeți câtă spaimă generează Microsoft și apoi citiți articolul ăsta (și comentariile) ca să vedeți ce chestii sunt ”state-of-the-art”.

A doua firmă super arogantă e SAP, cea care a ajuns sinonim al programele ERP (managementul întreprinderii). Pentru ei este innaceptabil ca tu, utilizator, să ai alte procese, dacă turma face lucrurile într-un anumit fel, tu trebuie să te adaptezi acestui mod de lucru pentru a deveni client SAP. Bineînțeles, de multe ori metodologia lor are sens, dar câteodată s-ar putea să fie clientul mai deștept, nu tot ce s-a inventat în anii 70 e încă actual. E bine că nu-s perfecți, mai pot exista și alte firme pe piață. Să nu vorbim de timpul de reacție la nevoile unui client, eu am modificat și certificat programul nostru în Portugalia în vreo două săptămâni, însă știu o firmă din Sibiu care așteaptă după niște rapoarte de la un consultant SAP de vreo șase luni. Am simplificat lucrurile, dar nu foarte mult, nimănui nu-i place să lucreze cu SAP, dar e nevoie de ei pentru că altfel pierzi puncte ca furnizor în industria automotive, de exemplu.

În 2010 SAP a cumpărat firma Sybase, producător de baze de date, diverse servere pentru mobile, business intelligence și unelte de modelare și dezvoltare software. Probabil nu știți, Microsoft a licențiat de la ei tehnologia care stă la baza SQL Server. Nici de Sybase nu cred că ați auzit, nu are produse pentru utilizatorul final, ci se axează pe bănci și firme mari. Cert e că făceau o unealtă de dezvoltare dedicată lucrului cu baze date, foarte productivă, pe care firma noastră o folosește din 1992 încoace: PowerBuilder, ajunsă la versiunea 12. Nu este o soluție obscură, deși Sybase n-a investit în promovare aproape deloc, a fost folosită pentru a scrie ERP-uri, programe cumpărate de Guvernul SUA sau de mari firme de asigurări. Anul acesta trebuia să apară o versiune nouă, promisă de vreo trei ani. A trecut deadline-ul și nu s-a întâmplat nimic. SAP tace mâlc. Comunitatea a început să se agite, există o petiție pe causes.com, dacă vă interesează puteți citi acolo cât de important e pentru mulți PowerBuilder.

Ideea e că SAP are chestii mai importante de făcut decât să răspundă unora care le bagă în buzunar sume infime, poate 1% din totalul încasărilor, și cu un board prea nedecis sau fără viziune pentru a hotări dacă au nevoie de PowerBuilder sau pot să-l vândă/doneze domeniului public. Pentru că lumea se mișcă și nu-și asumă nimeni riscuri inutile, cam toți clienții au început să migreze produsele la alte tehnologii, poate nu la fel de bune, dar care au un viitor.

Concluzia evidentă: nu vă puneți toate ouăle software într-un singur coș, dezvoltați competențe pe câteva platforme sau unelte independente una de alta.