După ce ne-am răcorit la Perissa, ne-am întors la mașină și am pornit spre partea de fițe a insulei, nordul. Prima oprire a fost în Fira, localitate cocoțată în vârful unui munte, cu un centru cochet, plin de boutique-uri, fără uși, îngrămădite pe niște străduțe atât de înguste încât temperatura e cu vreo cinci grade mai mică decât în rest, datorită instalațiilor de aer condiționat și a umbrei. Oamenii măturau inclusiv aleea, nu se opreau la ușa magazinului.
 |
| Nu cea mai îngustă stradă pietonală văzută |
Un pește de sticlă adaptat vremurilor, bun de pus pe plasmă:
Priveliștea spre vulcan e la fel de interesantă ca din orice altă parte a coastei de vest a insulei, insă cred că face toți banii să stai într-una din piscinele de deasupra hăului și să o admiri:
Nici un espresso pe una din terasele de acolo nu-i de lepădat:
În capătul centrului există o piațetă, în mijlocul căreia tronează o biserică, bineînțeles:
O altă atracție este telegondola care duce pasagerii la nivelul mării, în port. Alternativ, se poate coborâ pe măgăruși, pe cărarea șerpuită din munte. Pare destul de lung drumul, n-am ținut să deșelăm niciun animal.
V-aș recomanda călduros un weekend romantic în Fira... dacă n-ar exista Oia, căreia îi vine rândul mâine. În încheiere, poza mea preferată:
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.