Doi nemți în concediu în Columbia, la Medellin. Ei no habla espanol, gazdele de la pensiune no habla ingles. De germană nici nu poate fi vorba. Tipica situație în care încep să doară mâinile după o jumătate de oră de conversație.
Îi întreabă băștinașii dacă cunosc paella. Ei da, cum să nu, Villariba și Villabajo! Gazdele se uită mirate, sună a spaniolă, dar nu-s cuvinte cunoscute. Nemții insistă: Fairy Ultra! Columbienii tot nu înțeleg. Scot nemții iPad-ul și le arată reclama (din 1992!). E în germană, nu se face lumină nici așa. Sfârșit sec de poveste; există undeva o familie de sud americani care are în dictionar trei-patru cuvinte noi, fără sens pentru ea.
Orașul fiind faimos pentru traficul de droguri, la plecare își iau oamenii măsuri de precauție, învelesc valizele în folie protectoare. Ajunși la Amsterdam, după două zboruri, așteaptă la bandă să le apară bagajele. Vin toate, mai puțin ale lor. Apoi se oprește banda. Se duc să facă reclamație că li s-au pierdut geamantanele. Îi întreabă reprezentantul companiei aeriene de unde vin și când aude că din Columbia le spune să aibă răbdare. Se întorc la bandă. După încă ceva vreme fanta pe unde ies bagajele le scuipă și pe ale lor, despuiate de folie. Logic, niște valize sosite din Medellin, bine ambalate, ridică un steag roșu în capul oricărui polițist de frontieră. Bine că au scăpat de cavity search.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.