Colinde și amintiri

Primul lucru pe care mi l-a zis nevasta-mea astăzi a fost ”de Crăciun trebuie să fii mai bun!”. Nu știu de ce, probabil pentru că-mi pregătește un maraton de filme tematice. Am dat replica clasică ”am încercat o dată și a fost groaznic”, dar n-am îndrăznit mai mult, de abia am reînceput să văd cu stângul. Introducerea asta a fost pentru cei care nu-s amatori de colinde, să aibă și ei ceva de citit.

La noi în familie e o tradiție drăguță, ne întâlnim toate generațiile în Ajun. Când eram mic era și mai frumos, cântam colinde germane și românești lângă pom, împreună cu bunicii, deschideam cadourile, luam masa împreună. Eram mulți, vreo patru nepoți și adulții din dotare. Era și zăpadă afară.... așa că pentru mine Crăciunul ideal e cel din anii 80.

De câțiva ani primim colindători profesioniști, cunoștințe de-ale mamei - o parte din corul Catedralei (nu știu denumirea oficială). Au acompaniat preotul și în timpul slujbei de căsătorie, deși am optat pentru o altă biserică, mai micuță - asta așa, informativ, poate aveți nevoie vreodată :)

Aseară i-am înregistrat. Chiar dacă n-au intrat toți în cadru, îi puteți auzi clar.

Sărbători fericite!