E interesant ce se întâmplă în zona instrumentelor muzicale. Producătorii încearcă să profite de avansul tehnologic și miniaturizare, aduc tot felul de îmbunătățiri: de câțiva ani a apărut chitara care se acordează singură, cu motorașe în cheile coardelor și cu leduri care-ți arată cât de dezacordată e. Anul acesta Line 6 a scos pe piață un amplificator de chitară combinat cu boxă de petreceri și procesor de sunet: are cinci difuzoare, ca să poată reda tot spectrul muzical (pe lângă frecvențele necesare chitarei), conexiune bluetooth ca să poți pune negativul piesei de pe telefon și aplicație iPad pentru a configura cum să sune amplificatorul - simulează peste 70 de amplificatoare celebre, 20 de difuzoare clasice și vreo 200 de efecte, pe care le poți stoca ”in the cloud”. Toate acestea pentru că tonul chitarei electrice e dat și de amp și difuzor, nu doar de lemnul folosit și de grosimea coardelor.
Aici însă apare problema și ironia: calitatea instrumentelor muzicale a scăzut în timp, chitarele legendare sunt cele produse în anii 50-60, hai 70, din lemn de cea mai bună calitate, costă mii de euro. La fel și amplificatoarele și efectele pe care le simulează digital orice procesor de sunet modern, sunt cele pe lămpi, clasice, făcute în anii 60-80, nu prea încearcă lumea să obțină tonuri noi, ci să le reproducă pe cele legendare, dar în dispozitive compacte, care nu cântăresc zeci de kilograme și umplu o dubiță.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.