Într-o seară, după serviciu, în drum spre casă cu mașina, la o intersecție, așteptam o portiță în trafic ca să ies din strada secundară pe care mă aflam în cea principală. În spatele meu mai vine o mașină. Claxonează. Inițial am crezut că e nervos că încerc să virez la stânga, o fi crezut că e obligatoriu la dreapta? Apoi observ că semnalizează și el stânga. Poate mă cunoaște? Mă uit la mașină, era prea aproape să-i văd numărul și nici marca nu o recunoșteam, iar omul de după volan stătea impasibil. Mă mai claxonează o dată. Ridic mâinile întrebător. Nu reacționează. Mai stăm un pic, tot nu apare portița să intru în trafic. Iar mă claxonează. Îmi ajunge, cobor din mașină, nervos, să văd ce vrea. Atunci îl recunosc: singurul prieten care conduce un Chevrolet, unul din puținii români care a optat de bună voie pentru un sedan american, se strica de râs. Deschide geamul și zice, candid, ”nu credeam că te pot face să te dai jos”.
E unul din gașca despre care vorbește Nebuloasa aici.
Caline repede te mai "aprinzi" :)
RăspundețiȘtergereNu repede, dupa al treilea claxon :D
Ștergere