Spre continua mea mirare, deși plata salariilor ”pe card” se practică de vreo 15 ani iar interfața bancomatelor n-a trecut prin schimbări majore, sunt câte unii cărora aproape le poți sesiza groaza când trebuie să folosească unul. Se apropie cu teamă, citesc ce scrie pe ecran - de obicei reclame - își caută cardul, dacă e ființă posesoare de poșetă/borsetă mai durează două minute, apoi îl bagă în trei feluri până să nimerească varianta corectă.
Începe tura a doua de distracție, vine rândul introducerii PINului (spre aducere aminte: politiști plătind cu cardul). Săptămâna trecută am stat la rând după cineva care aproape și-a lipit ochii de taste, dacă era un pic mai frig i se sudau pleoapele de metal. Orice ar face, oricum se uită ca mâța-n calendar, dacă n-a nimerit combinația are de ales între atâtea opțiuni de anulare încât e iremediabil zăpăcit, dacă a băgat cifrele care trebuie apare ecranul cu operațiuni, același de când era Iliescu președinte, dar care trebuie citite toate. De două ori. Apoi, cu o mână ezitantă (probabil și mină, dar numai Superman și posesorii de Google Glass pot ști), alege un buton și, câteva secunde mai târziu, dezamăgit, culege chitanța care-i spune că ori nu i-au intrat banii ori că a făcut o prostie. O citește cu atenție, fără să se dea la o parte, iar dacă ai ghinion să fie prostul proștilor, mai încearcă de două trei ori, de obicei cu același rezultat.
Dacă a ales să-și mai dea o șansă, din când în când se întoarce spre cei de la coadă, cerând ajutor din priviri. Dacă e vreun suflet blând care să-l bage în seamă se poate prelungi distracția, până explică anacolutul ce vrea să facă. Dacă toată lumea butonează telefonul fără să-l bage în seamă, s-ar putea să se lase păgubaș și să se întoarcă mai pe seară, când are mașinăria doar pentru el.
În cazul extrem de rar în care primește totuși bani, stă și-i numără, încet și tacticos, fără să se dea la o parte, de parcă în fața lui e o casieră căreia îi poate face reclamație.
După mult prea mult timp pleacă încruntat, sub privirile neprietenoase ale celor de la coadă.
Notă: ”retardat” în contextul societății informaționale în care trăim
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.