Eu, blogul și niște coincidențe

(Blogul)

După concediul de iarnă mi-a venit destul de greu să reiau scrisul pe blog. N-aveam niciun subiect care să mă motiveze, mă gândeam să-l închid. Nu e o afacere pentru mine, ci un exercițiu care-mi face plăcere - în majoritatea zilelor. Toate aspectele enumerate mai jos fac parte din jocul în care m-am băgat benevol, cu regulile stabilite de mine.  Devin virale posturi de la care nu te aștepți, n-ai cum să planifici ce o să aibă succes de public; de multe ori cred că scriu despre lucruri care nu interesează pe nimeni altcineva și câteodată am surprize - plăcute sau neplăcute. Uneori îmi dau seama că un post e slab, dar n-am altă idee mai bună sau timp mai mult ca să-l aranjez, așa că iasă câte o chestie de care nu-s foarte mândru. Bineînțeles, îmi face plăcere să știu că mai sunt oameni care gândesc ca mine, că e cineva interesat de ce tastez. 

(Eu)

Mă întrebam într-o zi ce-aș spune dacă ar vrea să știe cineva ce-am învățat din hobby-ul ăsta. Mi-au venit două lucruri în cap: 1. compunerea unui text în fiecare zi dezvoltă o oarecare cursivitate și coerență; 2. căutatul subiectelor te țin mai atent la ce se întâmplă în jur, te implică.

Deși mi-ar plăcea să scriu doar de lucruri pozitive, când mă uit în jur găsesc suficiente lucruri care-mi displac, așa că de multe ori apare câte o serie de articole negative. Mai îmi zice câte un prieten ”am văzut că ești nervos și ai scris de x” - nu-i chiar așa, pot să am o zi foarte bună și să scriu critic sau pot să am o zi stresantă și să scriu despre ceva amuzant - subiectul dă tonul mesajului.

(Coincidențele)

Zicea cineva de la un ziar că i-am luat-o înainte cu niște subiecte și că le-a pus la sertar, mi s-a părut onorant și amuzant, dar am încercat să-l conving să-și publice articolele, ar fi păcat să n-aibe parte o poveste bună de audiența unui ziar local. Deh, oraș mic, întâmplări puține.

Un comentator anonim a afirmat (la mișto) că probabil mă citește șeriful orașului: am scris de un șanț, s-a asfaltat; am scris de o groapă, s-a asfaltat. De fapt am scris de mai multe șanțuri și mai multe gropi, unele din ele încă rezistă, așadar coincidență clară. Oraș mic, reclamații simultane.

Săptămâna trecută am scris de mizeria de articol publicat în Tribuna de Chiseliță. Și ce să vezi? După câteva zile l-au șters de pe site. Restul arhivei pentru data de 24 ianuarie e intactă. Sincer, mi-e și frică să clipesc, cine știe ce se mai poate întâmpla.