Sibiu, în weekend

A venit primăvara și la cum e vremea deja mă gândesc serios să-mi pun aer condiționat din timp, până nu se epuizează stocul. După ce-am izolat acum vreo doi ani blocul, iarna e la fel de cald, plătim la fel de mult gazul (nu mă plâng de niciuna de altfel, și gradele și facturile erau și sunt rezonabile) - însă vara te topești. Altă investiție pe listă: plase la geamuri; după invazia de fluturi de noapte de anul trecut, măcar după lăsatul serii să stăm relaxați.

Ziceam că a venit primăvara, din păcate asta a adus și elicopterul SMURD la Sibiu, sâmbătă și duminică l-am văzut la baza pompierilor, după cum vă închipuiți, nu erau zboruri de agrement.

Am stat la soare în Piața Mică și mă amuzam, neam de sibian n-a făcut insolație în martie la el în bătătură; de acum începe să fie posibil. Tot acolo am văzut o frumoasă poartă, prevăzută cu interfon.

În încheiere, dacă cunoașteți vreun profesor de la Colegiul Tehnic Independența, întrebați-l ce-a vrut poetul să zică, nouă ne-a fost greu să ne lămurim:

Bonus: grunge kiddies

Citește în continuare

Concert Cristi Minculescu & Nuțu Olteanu@Oldies Pub

Nuțu Olteanu, fondator Iris, ex membru Holograf și Roșu și Negru, este stabilit de foarte mulți ani în Suedia, așa că nu știam mai nimic despre el până aseară, dar mi-a fost recomandat drept un chitarist foarte bun. Ne-am dus la concert ca să-l observăm la lucru, îmi era dor de muzică live, nu și de Minculescu, pe care l-am tot văzut în ultimii ani și, sincer, parcă nu prea mai poate. 

A fost practic trupa lui Olteanu: el la chitară și doi suedezi la tobe și bas, cu Minculescu invitat la aproximativ jumătate din piese. Repertoriul a fost compus atât din compoziții proprii blues-rock, cât și din hituri rock clasice și câteva piese Iris. Într-adevăr, Nuțu Olteanu se pricepe extrem de bine la chitară, nu trebuie să fi expert ca să-ți dai seama că-i fug mâinile pe grif cu o lejeritate excepțională, vă puteți da seama de asta singuri în video-ul de mai jos.

Omul se ține foarte bine la 56 de ani, e amuzant că Minculescu are doar 55:

Citește în continuare

Din frumusețea limbii germane

Krankenschwester = soră medicală (mot-a-mot: sora bolnavilor)

Kranken schwestern = surori bolnave

Dacă ați fost în Darmstadt în 03.03 să ne spuneți și nouă cum a fost petrecerea, noi am trecut toată săptămâna anterioară pe lângă afiș. Chiar vroiam să-l văd pe DJ Sputnik, să-l întreb ce face Laika, dacă a întrebat de Dumitru Prunariu.

Citește în continuare

Circulația în România, ediția 2014

N-am mai fost din 2012 la Deta, lângă Timișoara (de fapt, mai exact, la 20 de km de granița cu sârbii), așa că ne-am bucurat de noile segmente de autostradă: A1 până după Deva, o porțiune de 20 km înainte de Lugoj, urmată de centura aceluiași oraș, parte din A6. Ni s-a scurtat călătoria până la Timișoara de la 4,5 ore la 3 ore și 15 minute, fără stres, cu o parte din drum parcurs pe ploaie. 

La întoarcere, ca să evităm traversarea Timișoarei, am plecat din Deta prin Reșița-Caransebeș-Hațeg și am intrat pe autostradă la Orăștie. Pe noapte, drumul a durat 3 ore și 35 de minute, comparativ cu 4,5 ore în turele anterioare. Bine de știut, dacă vreți să mergeți la Belgrad. Segmentul din județul Hunedoara, de la Sarmizegetusa la Orăștie, e reabilitat relativ recent, drum lat cu asfalt bun și multe porțiuni drepte. 

Nici partea din Banat nu-i foarte rea, doar că acolo sunt mai multe localități, unele prost iluminate, altele de-a dreptul în beznă. Am constatat că niciun sătean nu se gândește la siguranța lui sau a copiilor, n-am văzut ”picior” de element reflectorizant, pe nicio haină. Îi vezi doar când ajunge lumina mașinii pe ei și nici atunci nu prea-ți sar în ochi, toți erau îmbrăcați în culori închise, predominant negru.

Sunt convins că știți cum arată un sat noaptea, dar o să fac totuși un rezumat: dacă ai noroc, e câte un stâlp de iluminat cam la fiecare 200 de metri, cu un bec care dă o lumină chioară. În lateral sunt șanțuri, iar trotuare ioc. Trebuie să caști bine ochii, pentru că din când în când apar tineri care stau la povești pe marginea drumului, babe care trec agale strada, copii care trec în fugă strada și, favoriții mei, un grup de patru maturi, care veneau ținându-se de braț, ocupând jumătate de sens de mers. Toți patru se țineau de braț, nu doi câte doi. În dreapta șanț, în stânga mașină pe sensul opus, în față barieră umană îmbrăcată în negru. Noaptea. Veseli. Au avut zile.

Citește în continuare

La Popasul Căprioarei accidentele sunt gratis

Delegație la Deta, cazare într-un loc ales de client. Ne-am uitat peste facilitățile de pe website, să vedem dacă avem net. Am descoperit că oamenii oferă mult mai mult de atât:

Baia proprie, prosoapele și așternuturile nu-s trecute, sperăm că le-au considerat implicite. Am rămas impresionați de existența rastelului pentru arme și de grija cu care au notat în paranteză ”pentru vânători”, ca nu cumva să credem că e bază militară. Odată digerată ideea asta cu armele, menționarea accidentului e mult mai dubioasă și născătoare de idei de genul: vă invităm să veniți cu victima și cu pușca, dacă n-aveți armă nu-i bai, organizăm și accidente, o putem împinge gratis pe scări sau folosim poneiul ucigaș, dar să știți că el costă extra. Totuși, la servicii plătite nu e specificat bodybagul sau adunatul creierilor de pe begonii.

Totul de la un enter și-o liniuță în plus...

Update de la fața locului: râdem, glumim, dar dacă aveți nevoie de cazare în drum spre Serbia, vă recomand locul, e proaspăt deschis, aproape de drum, dar totuși liniștit, e curat, iar camerele sunt imense. Deocamdată e puțin cunoscut, în ditamai hanul eram doar doi clienți, lăutarul, chelnerul și patronii.

Citește în continuare

Meseriașul român nesupravegheat

Un domn își renovează apartamentul. Unul din scopuri era să scape de cablurile vizibile între tv-ul montat pe perete și mobila pe care stăteau receiverele. Adică să n-arate așa urât ca-n poza asta:

(c) toteslife.blogspot.com

Soluția: roagă meseriașii să-i îngroape în perete un tub de plastic, tip canalizare (sau cum s-o numi), cu diametru de câțiva cm, cu o gură în spatele consolei și alta în spatele tv-ului, prin care să tragă el, ulterior, cablurile necesare. Oamenii s-au executat, dar au făcut economie de material și au îngropat vechiul tub de canalizare, schimbat în timpul renovării, fără să se chinuie măcar să-l spele sau să se gândească că o să pută în sufragerie. Ajunge proprietarul acasă și-și pune mâinile în cap. Doreii au însă soluții: lăsați că băgăm o cârpă cu o sârmă în el și-l curățăm. Bineînțeles, au fost obligați să spargă peretele și să refacă. 

Citește în continuare

Old Lisbon: decent, dar nu foarte portughez

Gastronomia Portugaliei are un farmec aparte, în cele aproximativ zece ocazii în care am fost acolo i-am cunoscut atât fața turistică, nu foarte impresionantă dpdv culinar, cât și cea autentică, în bistro-urile din zonele frecventate doar de localnici. Am mers cu așteptări mari la noul restaurant portughez, mai ales după ce-am citit în Turnul Sfatului un review pozitiv - n-am fost dezamăgit de calitatea produselor, dar nici nu am regăsit savoarea Portugaliei știută de mine. 

În weekendul cu 8 martie era totul rezervat, atât vineri cât și sâmbătă, așa că am amânat vizita pentru săptămâna următoare. Am făcut o rezervare pentru 8 persoane, ceea ce a dat naștere unei probleme practice: mesele sunt rotunde, când unești două rezultă o geometrie inconfortabilă, omul amplasat la mijlocul ”laturii” lungi stă incomod, la intersecția a două arce de cerc, un pic întors cu spatele spre cel din laterala lui.

Chelnerul a fost extrem de amabil. Atât de amabil încât voia să ne pună personal șervetul în poală, tuturor. Nu știu la ce curs l-au învățat că așa e bine, însă cred că majoritatea oamenilor nu agrează treaba asta, la fel cum mulți au o problemă cu periatul scamelor de pe sacou când stai la pișoar (în alte țări, la cluburi de fițe, se practică). Prefer să-mi pun singur cearșaful pe genunchi, când consider eu că o să mă apuc de mâncare, nu când mă așez la masă.

Următorul pas a fost să comandăm vinul, de pe o listă provizorie. Ne-am uitat după Cartuxa, o prezență nelipsită din meniul unui restaurant portughez care se respectă. N-aveau (iar dacă ar fi avut le-am fi cumpărat tot stocul, pentru acasă), dar fusese săptămâna portugheză la Lidl, așa că ne puteau vinde un vin de 20 de lei cu 40. A fost bun, însă ultima sticlă din stoc. Apoi chelnerul ne-a recomandat altceva, mult mai scump, care s-a dovedit o țeapă, n-am băut de mult așa un vin searbăd, așa că a treia și a patra sticlă au aparținut sortimentației cu preț mediu - și ele ultimele din stoc. Cum ziceam, am fost opt persoane :). Data viitoare o să încerc vinho verde - deocamdată au unul singur în ofertă.

În meniu nu se regăsesc antreurile mele favorite, nici măcar pasta de ton. Păcat, mi-era dor de niște măsline cu usturoi sau bulete cu pește și carne. Există însă un duet de păstrăv și somon tartar sau terină de foie gras, pentru cei cu fițe, respectiv un cârnaț neoș rebotezat ”chorizo de casă portughez flambat cu rom” pentru ceilalți. 

Presupun că e greu să faci într-un oraș de munte mâncărurile tipice zonei de coastă, de aceea n-au prea multe sortimente de pește sau caracatiță, să nu vorbim de carne de porc din specia porco preto, dar oamenii și-au dat silința să facă ceva gustos cu ingredientele găsite la Metro. Le-a ieșit, produsele sunt bune, totuși cam scumpe - un fel principal face restaurantul Tango din Piața Mică să pară ieftin. Sunt curios dacă o să reziste în timp, după ce trece primul val de curioși, și cum o să evolueze calitatea și prețurile.

Pozele nu-s grozave, dar vă fac o oarecare idee despre ce e vorba. Așa arată frigăruile, mușchiul de vită și cotletul de miel cu sos de mentă și cartofi cu spanac gratinați:

Concluzia: prima impresie e călduță, n-am fost uimit de meniu pentru că aveam alte așteptări de la un local portughez autentic, dar mâncărurile sunt bune. Ca preț se încadrează între Tango și Terracotta, peste New York și Weinkeller. Are nevoie de câteva ajustări, inerente perioadei de început, însă o să-i mai trec pragul. S-ar putea ca zona să nu-i ajute foarte mult, rămâne de văzut dacă Orașul de Jos o să crească odată cu terminarea renovărilor actuale. Dacă mergeți, faceți lobby pentru pasta de ton :)

Citește în continuare

London Grammar - un debut promițător

V-am povestit de Apple iTunes Festival Londra, seria de concerte unde am descoperit formații și cântăreți mișto, de care n-au auzit radiourile din România. Conceptul a fost implementat în această primăvară și în cadrul mega-festivalului SWSX din Austin, Texas. Bineînțeles, înregistrările au apărut imediat pe iTunes și se pot vedea gratis pentru o perioadă - probabil o lună.

Din cele cinci seri, cea mai bună a fost prima, cu London Grammar, Imagine Dragons și Coldplay.  În a doua seară a urmat hip-hop-ul, în a treia a fost rock - Soundgarden a cântat integral albumul Superunknown, care împlinește 20 de ani, în patra a urmat Pitbull și alți neinteresanți din ăștia, iar ultima a fost dedicată country-ului, cu Keith Urban și venerabilul Willie Nelson.

Spuneam că mi-a plăcut prima seară cel mai mult, iar asta s-a datorat, surprinzător, descoperirii tinerilor ce formează London Grammar. Imagine Dragons a avut un show decent, cu melodii bune, deși un pic comerciale; contrar părerii mele anterioare că ar fi o trupă pentru adolescenți, n-a fost nimic pueril în prestația lor (poate cu excepția izmenelor solistului). Starurile serii au fost domnii de la Coldplay, care tocmai au terminat de înregistat un album nou, de pe care au cântat patru piese, care-mi plac mai mult decât ce-a fost pe albumul anterior. Single-ul nou, Magic, sună foarte bine live, are un bass interesant.

Înapoi la surpriza plăcută: London Grammar, care a scos primul album în toamna anului trecut. Debut  în forță la 24 de ani. S-au trezit vedete peste noapte, perfect meritat. Au cântat 30 de minute și am devenit fan de la primele acorduri, solista are o voce excelentă, inclusiv live, cu un timbru un pic mai gros decât v-ați aștepta. Tot albumul e solid, se încadrează, cică, în genul trip-hop, dar după părerea mea ceea ce cântă ei nu e muzică electronică, trio-ul e compus din solistă, un chitarist și un tip la clape și percuție. 

Dacă după 20 de secunde nu vă place, să-mi spuneți Vasile:

Preferata mea, Stay Awake:

”Lectură” suplimentară: tot albumul.

Citește în continuare

Căutări Google care au dus la blogul acesta

Cel mai popular post de pe acest blog este cel despre profesioniștii de la GLS. Sunt 56 de comentarii scrise fie de oameni țepuiți și indignați, fie de curieri care știu cum e de cealaltă parte a gardului. Bineînțeles, o mare parte din vizitatori ajung la el căutând ”gls” pe Google.

Pe locul doi în topul cuvintelor de căutare se află banalul cu nume exotic: Lorand Soares-Szasz. Cred că cei care dau peste articolul meu despre sunt un pic dezamăgiți, nu există feedback - cu excepția unui alt domn din branșa respectivă, care a dat like blogului.

Lumea este încă interesată de capsule Nespresso - deși gusturile mele au mai evoluat din 2009 și n-aș mai scrie la fel articolul respectiv, încă o găsesc acceptabilă - pentru o cafia care se prepară rapid.

Restaurantele din Sibiu prezintă și ele interes, inclusiv sushi-ul e popular. 

În log-uri apar însă și niște prostii, unele amuzante, la altele te și miri ce oligofreni au acces la net. Cele de mai jos m-au distrat și le-am pus un comentariu, după modelul DailyCotcodac:

• aparat umplut carnati manual - RTFM sau contradicție în termeni?
• aranjamente cu crengi date cu bait - scenaristul True Detective pregătește sezonul doi, acum cu o doză letală de baiț;
• arhitectura canton balotesti - înainte sau după A310?
• baroc fraierilor - Herr Johannis, nu așa se vorbește cu votanții;
• conectez chitara la calculator dar nu se aude nu se aude - reverb sau isterie?
• cum putem da un tur de vizita prin scandia sibiu - în același timp și turul și vizita?
• cum deschizi portiera x5 - cu cheia? cu grație? cu ranga? cu pontoarca?
• gabriela porumbacu de jos - și te lăudai că ești olteancă, GG!
• oldies pub sa inchis? - ”sa închis” Ștrandul, dar se redeschide acușica;
• pisica mea nâpîrlește râu.ce sâ fac sâ remediez acest lucru? - fă-o s năpărlească lac!
• sutien cu arcuri in avion - dichisitule! Malaysia Airlines s-ar putea să nu le permită pentru o lungă perioadă. Poate și bretelele;
• unde se amplaseaza circul din monte carlo - Mihaela?
• ce inseamna alcoolismul? cand se numeste o persoana alcoolica? - când intră în PMP.

Citește în continuare

Meniul de ocazie specială: nimic nou din 1976

Ați auzit povești de genul: a făcut careva nuntă și le-a dat invitaților porc cu alune sau sushi, ori că la Revelion scump, în hotel de 5 stele, s-au întors la bucătărie antreurile cu terină și foie gras neatinse? Nu-i de mirare, pentru români meniul ăla bun, de cununie, are aceeași compoziție de la Traian și Decebal încoace. Dacă nu-i dai rulou cu hrean și triunghi de brânză cu șuncă presată o să fie nemulțumit.

Dovada: a găsit un prieten foaia pe care-și notaseră părinții meniul de la botezul lui, din '76. Aproape 40 de ani mai târziu, după cum puteți observa, tradiția continuă: 

- aperitivele tot din rulou cu șuncă, cașcaval, măsline, salam de Sibiu, chiflă și-o sticlă de bere sunt compuse;

- escalopul cu ciuperci, cotletul la grătar și salata asortată sunt încă în topul preferințelor românilor;

- doar crenvurștii nu mai sunt la modă, iar coniacul a fost înlocuit (din păcate) de whisky. În plus, mai primești un campari sau martini, deși înclin să cred că tot din antichitate se trage și obiceiul ăsta.

Cu ajutorul articolului acesta despre inflație, putem calcula că escalopul de 12,20 lei în '76 costa în '89 de 1,5 ori mai mult, adică 18,30 lei, iar în 2010, după o inflație de 3.713%, ar fi trebuit să fie 67.954 lei vechi, respectiv 6,7 lei noi. Prețul real, însă, e de 4-5 ori mai mare.

Citește în continuare

Reorganizarea ANAF, un dezastru

Ați auzit că stimabilii de la guvernare vor să impună o nouă serie de biruri, mai ales că pe cele vechi nu-s capabili să le colecteze. Au reorganizat politic organele de control, fără să ia în seamă zonele geografice ale evaziuni. Mai multe detalii despre situația în ansamblu găsiți aici, eu am o poveste de la cineva din sistem despre cazul concret și absurd al Clujului: 

- ANAF Cluj avea 50 de angajați și se estima că e nevoie de 150 de persoane - doar pentru județul Cluj;

- după reorganizare, a apărut Direcția Generală Antifraudă, compusă din șase județe: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj, Satu Mare și Maramureş;

- noua direcție are cinci angajați, iar numărul o să crească în curând la 20, după ocuparea posturilor scoase la concurs;

- sediul Direcţiei Regionale Antifraudă este la Oradea;

Un dosar complex de fraudă blochează doi-trei inspectori pentru șase luni, trebuie luat tot sistemul suveică la purecat (multe firme intermediare și un maldăr de facturi menite să ascundă infracțiunile). Înainte, 50 de oameni nu făceau față unui județ; acum, 20 de angajați o să se ocupe de munca într-o regiune de aproximativ șase ori mai mare, inclusiv cu zone de frontieră.

Situația e atât de absurdă încât nici ăștia cinci inspectori nu-și pot dedica timpul controalelor: angajații DGA care locuiesc în Cluj pleacă de acasă la 6 dimineața, la 8 sunt la Oradea, primesc sarcinile de serviciu și sunt trimiși aproape de fiecare dată în control la... Cluj. Se parcurg minim 1500 de kilometri, săptămânal, degeaba. Practic, oamenii care ar trebui să aibă capul limpede, ca să poată investiga, încep ziua de muncă - fiecare zi - cu un frecuș de cinci ore pe drumuri și în ședințe. 

Nici alte regiuni n-au fost gândite mai bine: la Deva e sediul Direcției Antifraudă Timiș, ploieștenii merg la Teleorman, craiovenii la Tg. Jiu, iar Brașovul și Sibiul puteau rămâne separat, e destul de muncă în ambele.

Vă e clar cine plătește, nu doar cheltuielile de deplasare ale funcționarilor statului, dar și ineficiența impunerii legii.

Citește în continuare

Windows XP: de ce se agită lumea

După cum probabil ați auzit, pe 8 aprilie Microsoft o să închidă perfuzia care ține Windows XP în viață de 12 ani. Practic atunci a fost atinsă maturitatea sistemelor de calcul moderne, dacă ne gândim, cam din 2000 facem aceleași lucruri: email, internet surfing, muzică mp3, poze digitale, filme, programe office, chat. Pentru majoritatea oamenilor și firmelor, puterea unui sistem XP e suficientă și în ziua de azi.

Ce n-o să mai ofere Microsoft: actualizări și corecții ale problemelor de securitate. 

(c) tcitechs.com/end-of-life-for-windows-xp-and-office-2003

Ce o să declanșeze asta: 

- majoritatea firmelor de software nu o să se mai chinuie cu platforma XP, nu va mai fi suportată de versiunile noi ale programelor pe care le folosiți;

- furnizorii de produse de securitate (antivirus, firewall) vor fi excepția și vor fi singura armă împotriva atacurilor la care un calculator conectat la internet e expus constant;

- însă nici un antivirus n-o să corecteze găurile de securitate, imaginați-vă antivirusul ca un gard care se continuă cu o poartă uitată deschisă - cât timp sistemul de operare crede că un program e legitim, îl lasă să se instaleze în pivniță (baza sistemului) și el face ravagii. Antivirusul poate să-i dea în cap dacă urcă la etaj, dar răul e deja în casă, vă interceptează toată canalele de comunicație. Acum imaginați-vă că nu puteți închide poarta și că orice vine o să fie prins doar când urcă la etaj; 

Ce înseamnă retragerea XP-ului, dacă sunteți utilizator casnic sau aveți o firmă mică:

- în primul rând verificați dacă chiar folosiți acest sistem de operare :) 

- apoi verificați dacă îi instalați update-urile, mai ales dacă aveți un sistem piratat, unde procesul este îngreunat de Windows Genuine Advantage. Dacă nu-i folosiți funcția de update, nu o să vă lipsească ceva ce nu utilizați. Nu că ar trebui să stați liniștit, ceea ce-am descris mai sus e valabil și la voi, dacă nu v-au pus până acum virușii sistemul în genunchi și nu reinstalați anual, e mare lucru;

- verificați, resemnați, portofelul, pentru că mai puteți accepta situația o perioadă, dar într-un final va trebui să instalați un alt sistem de operare sau, mai probabil, să cumpărați un calculator nou.

Aveți următoarele variante:

- treceți la Windows 7 sau 8, dacă găsiți drivere pentru hardware-ul vechi;

- treceți la Linux, dacă vă pricepeți și vă place. Înainte de a vă arunca cu capul înainte, faceți o listă cu toate software-urile folosite și căutați alternative;

- treceți la un calculator Apple/MacOS, o investiție mare, dacă vreți liniște și sunteți dispuși să plătiți pentru asta. Lista descrisă la Linux trebuie analizată și aici, dar în caz de nevoie o să puteți instala Windows în mașină virtuală.

Ce puteți face până scăpați de XP și chiar după:

- folosiți bunul simț - nu navigați pe site-uri dubioase și nelegale. Orice costă bani în mod normal, nu-i gratis nici pe net. Nu există prostul care să-și facă site și să vă dea filme moka. Trebuie să-și recupereze investiția și riscul: fie cu bani din reclame sau purtând malware;

- scanați toate dischetele, cd-uri și stickurile usb pe care vreți să le utilizați, cu atât mai mult dacă anterior au văzut fantele unor calculatoare din instituții mari (universități, spitale, instituții guvernamentale etc), tradiționale purtătoare de șerpilienilor digitali;

- stăpâniți-vă curiozitatea: nu deschideți mailuri senzaționale, fișiere primite pe facebook sau pe yahoo messenger, chiar dacă cel care le-a trimis vă inspiră încredere, poate este și el infectat;

- folosiți un antivirus și un firewall actualizat zilnic. Scanați săptămânal calculatorul;

- dacă se poate, retrageți calculatorul vechi la sarcini care nu implică accesul la internet, decuplați-l de la rețea, în cazul în care pățește ceva să nu le infecteze și pe celelalte.

Sunt curios cum vor rezolva problema băncile și instituțiile Statului. Am văzut recomandări de a trece pe Linux, acolo unde e posibil. Nu prea o să fie posibil, în mare măsură aplicațiile de business sunt scrise pentru Windows iar cele pentru web, legacy, necesită Internet Explorer 6 - regele internetului anului 2000. Bineînțeles, există alternative, dar cine le folosește ori nu a utilizat Windows XP ori a făcut deja saltul. Ca să vă faceți o idee, orașul Munchen a făcut tranziția de la produse Microsoft la open-source în zece ani. Cei care au fost prinși nepregătiți mai au 24 de zile și 10 ore ca să găseasă o soluție, bani de hardware și software nou, instalare pe sute sau mii de calculatoare etc.

Citește în continuare

Munții noștri Vandam poartă, cu pat dublu și o tartă

Îmi plac articolele semnate de Laura Buciu, mă binedispun. Ultima perlă de reportaj naiv am găsit-o în ziarul de ieri, o savuroșenie de la aterizarea lui Van Damme la Bâlea Lac. S-a întrecut pe sine.

Dacă n-aveți chef să citiți până la final, puteți reține doar această mostră de umor involuntar:

El a fost cazat într-unul dintre apar­tamente şi, pe surse, am aflat că nu a mai trebuit adus patul, pentru că reprezentanţii caba­nelor au rezolvat această pro­blemă, a patului mare, dublu.

PE SURSE! :)))) 

I-or fi dat și nume de cod? Pentru că acest moment important din istoria jurnalismului trebuie marcat, sugerez eu unul, inspirat de Deep Throat, cel care a declanșat Watergate-ul: Gâtlej Ciripitor.

Iar acum, să analizăm tot textul. Am citit titlul gen Libertatea și am avut un frison: ”Van Damme s-a bătut cu frigul”. Bietul VD, după ce-a încasat-o de la un bodyguard bucureștean, vine să și-o ia în freză și în munți. Vezi, băi Jeane, că ăia împușcă animale acolo, nu-i ca-n filme!

Sugestie pentru o eventuală continuare, mai pașnică: ”Senzațional! Janclod n-a mâncat zăpadă galbenă!”. Primul paragraf e de încălzire:

(..) a filmat îmbrăcat într–o cămaşă de blugi, fără mâneci. Doar din când în când, actorul îmbrăca o haină groasă, de blană. Fără fiţe de vedetă, actorul a vorbit tot timpul cu staff–ul tehnic şi a realizat fără grimase orice a fost necesar pentru bunul mers al filmărilor, deşi ar fi putut oricând să folosească o dublură, care era acolo pentru a–l acoperi.

Deci ăla-i rolul dublurii, să acopere? Cu haina de blană? Sinonime la ”îmbrăcat” există?

Al doilea paragraf pare rupt din compunerile școlare:

Filmări matinale. 

În jurul orei 10, filmările înce­puseră. După un mic dejun atent ales, Jean Claude Van Damme a început să filmeze la reclama pentru o cunoscută marcă de bere. Doar după ora 12.30, actorul de origine bel­giană, cunoscut din filmele de acţiune, a intrat în cabana Bâlea Lac 1, cel mai probabil pentru a-şi reface machiajul. A salutat cu gesturi largi şi a intrat în cabană. Cel mai probabil pentru a scurta durata şederii, a venit cu snowmobil-ul şi s-a întors la fel, la filmări. A zăbovit timp de 10 minute, apoi s-a apucat din nou de filmare. Doar la ora 14, toată lumea, inclusiv Van Damme, a plecat la masă.

Ce înțeleg din varza asta narativă, în care acțiunea are loc după principiul un pas înainte și doi înapoi:

- pentru ziariști 10 este oră matinală. O să încerc să vin și eu la zece la lucru, să văd dacă zice șeful ”Turcu, ce matinal ești!”;

- ”reclamă cunoscută de bere/actor cunoscut din filmele de acțiune” - știe cineva un sinonim pentru ”cunoscut”? Dar pentru ”început”?;

- actorul ”a intrat în cabană”. După care, în propoziția următoare, ”a salutat cu gesturi largi şi a intrat în cabană”;

- ”cel mai probabil pentru a-şi reface machiajul” / ”cel mai probabil pentru a scurta durata..” - cel mai probabil ziarista habar n-avea ce se întâmplă în jurul ei, dar știa că micul dejun a fost ”atent ales” (orice poate asta să însemne);

- ”doar după ora 12.30” / ”doar la ora 14” - tot e bine, putea scrie ”decât”;

- cercetătorii britanici au stabilit că în acest paragraf cuvântul ”filmare” apare de șase ori și n-au mai avut chef să-i numere ocurențele în întregul articol.

Totuși, cărui produs îi face reclamă? Ni se spune, din start, doar atât: ”o cunoscută marcă de bere”. Înțeleg, nu vor să-i facă publicitate gratis, că doar nu-i firma lui Carabulea. Însă un pic mai jos, jurnalistul nu se mai poate abține și izbucnește:

Deşi nu a putut vorbi despre reclama pe care o filmează, Van Damme poate fi văzut într-o reclamă la berea Coors Light, în care este îm­brăcat în aceleaşi haine cu care a filmat la Bâlea Lac.

Din insinuarea asta, nu prea subtilă, deduc că ori VD n-are bani de haine, ori aspectul de redneck cu vestă de blugi și codiță face parte din rol - ați auzit de faimoasa Coors Light? Nici eu. Suntem niște inculți, nu-l merităm pe Janclod.

Uitați-vă totuși la prima serie de reclame, sunt destul de haioase. Cea mai faină e ultima, cu el făcând îngerași în zăpadă și cântând Berlin - Take My Breath Away.

Laura, mai vrem! Povestește-ne tu ce se-pare-că-cel-mai-probabil o mai făcut Vandam!

Citește în continuare

Prostia în România secolului XXI

Suntem atât de proști încât s-a inventat un site care ne ține scorul. Se numește VaiDe.Ro. A dat primăvara, se întorc păsările migratoare, scot capul ghioceii, zambilele, toporașii și tolomacii. Parcă mai mult ca niciodată, săptămâna aceasta e plină de știri cu simpletoni.

Avem prostie născută din sărăcie și manipulare: unii sătenii din Rășinari au ieșit în stradă pentru că nu vor rețea de apă și canalizare. Vor apă nepotabilă de cișmea și deversare în râu, că-i ieftin. Citești și te crucești. Ar trebui să-i urecheze liderii comunității, mai destupați la minte, că doar e sat de oameni bogați, cu afaceri bănoase. Vă amintiți de versul lui Topârceanu: ”pentru ce să dăm cu var?”.

Tot în categoria asta de prostie intră și valurile pentru grațierea lui Popescu sau revolta locuitorilor din Săpânța, deranjați că primarul lor a fost demis, după ce-a fost prins beat la volan. Un articol excelent pe tema aceasta găsiți la Petreanu.

Alt scandal a izbucnit din prostie pe fond de jemanfișism, aroganță și sindromul/complexul micului Dumnezeu medical: un stomatologul care îndemna o mamă să-și bată copilul, o mamă și mai toantă, care chiar i-a tras câteva plodului și un final apoteotic, de prostie pură, cu unul din ei punând filmul pe internet - ca să ce? Să vadă cât de bine dau, la propriu, pe cameră? 

Paranteză: când eram mic, mi-a legat doctorul mâinile de scaun ca să poată să-mi scoată polipii - nu doar că n-o să-mi mai scot polipii în viața mea sau că urăsc visceral spitalul Luther, ci chiar i-aș sparge nasul dacă l-aș întâlni pe stradă (și mi-aș aduce aminte cum arată). O fi act medical, dar e și chin, traumă și groază. Treij' de ani mai târziu, aceleași metode sunt în uz.

Mai avem o mostră de prostie, altoită pe nesimțire, pentru că unii cred că nu suntem toți egali în fața legii. Probabil nici nu suntem, dar începem să fim mai des. Mașina de ridicat mașini staționează în loc interzis, cu nonșalanță - cine s-o ridice? Cum să se amendeze ei între ei?

Povesteam cu un prieten aseară de moda ceasurilor și telefoanelor cu funcții de fitness și se mira că există o piață pentru ele. În alte părți ale lumii da, există, lumea își ia în serios sănătatea, dar în  România nu prea merită deranjul, mulți nici nu se spală pe dinți.

(C) www.facebook.com/ProstieLaSuperlativ 

Citește în continuare

O trupă bună, puțin cunoscută în Europa: The Jezabels

Am dat întâmplător de o melodie a celor patru australieni pe coloana sonoră a unui film cu surferi, tot australian și el. După un pic de shazaming și o căutare pe net, am descoperit că The Jezabels sunt o formație solidă, cu trei EP-uri și două albume la activ, ultimul lansat chiar în 2014.

Dacă vă place rock-ul alternativ, combinat cu indie și disco-pop-ul - ceea ce ei denumesc ”intensindie” și mie-mi aduce aminte ba de Coldplay, ba de Pet Shop Boys - dați-le o șansă, s-ar putea să fie o surpriză plăcută, la mine sunt în heavy rotation. Vocea solistei seamănă cu cea a doamnei de la Texas, Sharleen Spiteri.

Ultimul single:

Mai jos sunt preferatele mele, deși îmi e greu să aleg, ambele albume sunt foarte solide și nu e nicio piesă care să nu-mi placă.

Long Highway are un final în crescendo, puternic.

O piesă lentă, melodioasă:

Combinație alternativ-pop:

și încă una, cu personalitate:

Citește în continuare

Trigger happy: am un laptop și nu mi-e frică să-l folosesc

Firmele de hardware, presate de Apple, încearcă să inoveze și să se diferențieze cum pot. Când a apărut Windows 8, Microsoft a decis că avem nevoie de pc-uri cu ecran tactil. De acolo până la amplasarea unei camere foto în exteriorul ramei laptopului, n-a mai fost decât un pas. Mic pentru ingineri, dubios pentru bunul simț.

Întâi, să recapitulăm. De când s-a democratizat domeniul foto avem: 

- oameni care fac poze cu bliț unor panorame nocturne sau la evenimente unde smartphone-ul ar trebui să stea mut și să nu deranjeze - am văzut la conferință oameni din IT care încalcă toate aceste reguli, deși ai zice că ei ar trebui să știe să folosească un telefon inteligent;

- oameni care fac poze cu tableta, blocând cu nesimțire câmpul vizual al celor din spatele lor.

Despre ambele categorii am detaliat aici. În comentariile la postul acela scria cineva că a văzut poze făcute cu laptopul. Ei bine, am trăit și eu ziua aceasta, tot la conferință, din fericire (deocamdată) sunt puțini maniaci care abuzează de laptopuri de acest gen.

Procedeul e simplu: ridici laptopul cu o mână, apeși cu cealaltă pe ecran ca să focalizeze pe zona dorită, apoi declanșezi (cu o tastă? un buton pe ecran?). Dacă repeți manevra suficient de des (minim o dată pentru fiecare slide prezentat, poate iese neclară fotografia) îi enervezi pe toți din sală. Tot e bine, domnul s-a pus în primul rând, mi-l imaginez în mijlocul sălii, ridicând laptopul deasupra capului.

Aștept cu interes noile ceasuri deștepte, poate o să facem poze răsucind încheietura sau ridicând mâna ca atunci când ne curge sânge din nas sau avem o întrebare (ce-i drept, ar da naștere unor situații amuzante). Sau poate o să avem laptopuri cu obiective foto detașabile. Cel mai comod o să fie cu Google Glass, deși, dacă te apuci să filmezi bețivi riști să o încasezi. 

Citește în continuare

WhatsApp: the butterfly effect

Dacă nu ați făcut rezistență în munți în ultima lună, sigur ați auzit de progrămelul care și-a schimbat proprietarul pentru o sumă cu care se pot cumpăra câteva portavioane. Pe lângă funcția de bază, de a trimite mesaje, mai are și o altă funcție: salvează pozele expediate de prieteni direct în albumul foto al telefonului Apple, fără să întrebe. Sistemul de operare iOS sincronizează galeria foto între toate device-urile  deținute de o persoană. Unul din aceste dispozitive poate fi un Apple TV, care are opțiunea de a folosi pe post de screensaver pozele din albumul foto.

De aceea s-a ajuns la situația ca cineva să-i trimite prin WhatsApp unui prieten o poză cu o bătrânică care-și ridică bluza pe un stadion de fotbal și soacra destinatarului, aflată în vizită la acesta și familia lui, să aibe un șoc când a văzut ce apare pe ecranul televizorului din sufrageria în care-și bea liniștită ceaiul.

Citește în continuare

Managementul timpului în viziunea lui Scott Hanselman

Scott Hanselman e de departe cel mai interesant speaker pe care l-am ascultat la conferințe, am mai scris de el anul trecut, după Xamarin Evolve. Are un stil aparte, cu mult umor și niște slide-uri nebune, cu gif-uri animate și meme-uri încălcătoare de copyright (motiv pentru care prezentările lui nu prea pot fi înregistrate). Din păcate lucrează pentru Microsoft, dar pare să aibă un grad destul de mare de libertate, promovează open-source și nu evanghelizează foarte intens pentru patron. La Basta, pe lângă sesiuni despre arhitectura unui sistem IT și Windows Azure, a ținut una în plen despre managementul timpului, pusă strategic de la 20:30 la 21:30, ca să fie lumea relaxată și cu cea de-a treia bere în mână.

Poză exemplificativă de la sesiunea de System Architecture
(observați fundalul)

Ca de obicei, nici aici nu-s lucruri care o să vă schimbe viața fundamental, dar câteva idei deștepte pot fi reținute:

• un programator are în medie 3-4 ore productive pe zi;
• cele mai importante sunt discuțiile în persoană și la telefon, apoi munca la proiect;
• există prea multe interacțiuni și surse de distragere a atenției: telefon fix și mobil, email, chat, facebook, twitter etc. Alegeți-vă sursele cu cel mai mic raport zgomot/informație și ignorați-le pe celelalte. Câteodată e bine să puneți și mobilul în airplane mode pentru câteva ore;
• programați sprinturi de lucru de 25 de minute, folosiți tehnica pomodoro;
• nu vă pierdeți timpul certându-vă pe internet;
• nu vă verificați emailul dimineața - veți avea tendința să răspundeți la mesaje, iar atunci și celălalt va răspunde și vă veți angrena într-o conversație consumatoare de timp și energie, (în general) despre lucruri cu prioritate redusă pentru voi. Dacă e ceva important o să vă găsească lumea la  telefon;
• împărțiti-vă inbox-ul în două: unul pentru mesaje direct adresate, altul pentru mesajele unde sunteți trecut în CC. În cazul lui Scott două treimi din emailurile primite intră în a doua categorie, deci și-a redus considerabil numărul de mesaje pe care trebuie să le citească și prelucreze prompt. Cele din CC pot fi citite după câteva zile, se presupune că dacă nu vă sunt direct adresate nu trebuie să răspundeți - obișnuiți oamenii cu regula aceasta.

Bineînțeles, nu a inventat el conceptele, au fost citați autori din domeniu, dar a oferit și perspectiva personală. De exemplu, câteodată lucrează în garaj, și-a pus o scândură pe panoul de control al benzii de fugă și își citește mailurile în timp ce exersează. Îl ajută să aibe o oră de plimbare pe zi. 

Dacă vă interesează subiectul, o carte bună pare să fie The 4-Hour Workweek a lui Timothy Ferriss:

Being busy is a form of laziness - lazy thinking and indiscriminate action.

Citește în continuare

Glume de it-iști

1. Săptămâna trecută am învățat că există ”another two types of holes”:

• askhole: a person who constantly asks for advice, yet always does the opposite of what you told them;
• glasshole: a person who constantly talks to their Google Glass, ignoring the outside world. Caz concret aici.

2. Să râdem cu Wikipedia: există un ilustru necunoscut actor Jake Weary care are singura calitate că numele său se pronunță similar cu librăria JavaScript jQuery. A rezultat așa ceva:

Mai mult, în dreapta, la webpage scrie jquery.com.

Și mai haioasă e discuția editorilor Wikipedia, deși pe un ton foarte serios. Cineva n-a vrut să renunțe la poantă:

Citește în continuare

Cu toată viteza în zid. Despre managementul de proiect

Una din sesiunile mai puțin tehnice ale conferinței de săptămâna trecută a fost despre project management: probleme și soluții. Mi-am luat notițe și a rezultat o listă destul de consistentă - nimic revoluționar, majoritatea punctelor sunt de bun simț, însă utile, pentru că în practică, indiferent de domeniu, există situații când orgoliul, lipsa de comunicare sau atitudinea pasiv-agresivă n-au cele mai bune efecte asupra lucrului în echipă.

Deși lista se adresează mai ales proiectelor IT (merge mână în mână cu conceptele AGILE și SCRUM), miezul ei este universal. Personal, cred că o să-mi folosească. Discuția s-a purtat în germană, mi-am notat impromptu, în engleză, ideile principale, n-am să le mai traduc, dar dacă găsiți neclarități sau greșeli vă rog să-mi ziceți.  

Target:

• define clearly the target, so that you can compare completion against it (definition of done);
• make sure the target is understood, make the team members repeat it with their own words;
• start formally the project, so everybody knows it has started. Celebrate when the project ends.

Team:

• a group of people with an idea is not a team;
• "I am the most important/nothing works without me" problem. Solution: the team has to decide who does what;
• "I am the most qualified to do that, but I have no time" problem. Solution: delegate to somebody else, so the project can move forward, trust the teammates;
• the solutions to the above two issues will also help if somebody leaves the team - at least two people have to have a deep understanding of any given part of the project and each team member should have a broad understanding of all the parts;
• problem when two people think they are the alpha male. Solution: the team had to decide who is the alpha male/project manager - he has the final word;
• "xyz is an idiot" problem, the project doesn't move forward, he will see that he's treated as an idiot. Solution: you have to modify your attitude;
• each project member has to have the courage to tell when a milestone is red or the project has hit a "wall", disregarding concerns about the next salary increase;
• complicated problems can be resolved by an individual/ complex problems by teams;
• IT guys need to understand what they're working on, to feel useful. Explain the reason behind the requirements;
• have a flexible mindset and a flexible architecture, don't be strongly opinionated;
• our job is to facilitate the business, not to try cool new stuff.

Work method:

• 70% of it projects fail because of soft problems (bad communication);
• "like the last time": everybody knows already most of what he has to do;
• make sure everybody knows to whom they have to talk to, define the standard communication method. Define clear decision paths;
• everybody has to know where/what is stored (documentation, requirements);
• "the lightbulb must really want to change" - work agile, spare energy: don't make agile transition under pressure, but promote it from the beginning;
• don't debate the tools, focus on content;
• "hidden hierarchy" problem: define roles and responsabilities, don't let persons from outside decide or put pressure on targets/features;
• a meeting has to end with the following results: what we have found and who does the work;
• divide the tasks, reduce the number of dependencies;
• blame and blind fate problem ("I told you so from the beginning" and "if x says so, we do it"). Think what could have we done differently.
• define what happens post-launch, don't ignore maintenance modus.

Citește în continuare

Poți face zob o pompă de benzină fără să explodeze

Nu-i ca-n filme:

Citește în continuare

Diferența între cămășile Massimo Dutti și restul...

... e că la cele vândute de MD li se rup nasturii. Nu-i vorbă, vin cu nasturi de schimb, dar tot nu mi se pare normal. Am trei cămăși cu această problemă, iar nasturii a două dintre ele s-au rupt de la prima purtare, nu după multe spălări. N-am pățit-o cu nicio altă firmă, cu sau fără fițe.

Citește în continuare