O trupă sibiană de rock progresiv: 6:00 AM

Astă toamnă am primit un cd demo de la niște băieți care repetau la sala unde mergeam și eu pentru lecțiile de chitară. L-am băgat în player-ul mașinii și a rămas acolo vreo săptămână, pe repeat. Toate cele șase piese sunau bine. Surprinzător de bine, mai ales că nu-s fan al rockului progresiv și n-am mai ascultat Dream Theater din liceu.

Formația se numește 6:00 AM, trei din cei patru membri sunt IT-iști și, pentru că mi-au devenit instantaneu simpatici, am încercat să fac un interviu cu ei, ca să pot scrie acest articol ca lumea. Încă n-am reușit să primesc răspunsurile, din motive obiective, pentru că trupa trece printr-un proces de rebranding și relansare. N-am mai avut răbdare să aștept, așa că probabil o să revin cu partea a doua la un moment dat.

Din păcate n-au multe piese pe YouTube, dar una din cele mai lungi și mai lucrate e disponibilă. Sper să vă placă. 

O alta, mai alertă, găsiți aici.

P.S. I-ați putut vedea live în anii anteriori la Revelionul Artiștilor la Oldies Pub sau la concertele celeilalte formații în care activează o parte din ei - cover-band-ul MotorACT.

Citește în continuare

Tribul CSU Fans

Weekendul trecut am asistat la cele mai tensionate și mai frumoase meciuri de baschet din acest an. Chiar dacă sorții ne-au fost potrivnici și a trebuit să jucăm încă din turul 1 al play-off-ului cu o echipă redutabilă, ceea ce ne va afecta fizic în cazul în care trecem în runda următoare, un duel cu echipa Clujului, adversar tradițional, nu se poate compara cu nimic. Oricare va fi câștigătorul, măcar ne-am bucurat din plin de baschet sezonul acesta.

Probabil ați fost la sală, dar dacă vreți să revedeți partidele aveți noroc: s-au mobilizat câțiva fani, au făcut niște artificii tehnice pentru a scoate de pe DVR fișierele sau au înregistrat ei meciul care n-a fost televizat, au transcodat și urcat pe YouTube filmele, iar rezultatele finale le găsiți aici: meciul 1 și meciul 2. Pe forum aveți, ca de obicei, mai multe informații.

Spectaculoasă, în premieră la un meci de baschet în România, a fost coregrafia galeriei de la începutul primului meci, mulțumire a fanilor pentru sezonul reușit. Dacă n-ați fost la sală sau nu vă interesează altceva, măcar ea merită urmărită, este esențială pentru atmosfera de la Sibiu:

(C) Știri de Sibiu

Cum s-a văzut secvența de sub confetti și pânză, vedeți aici. Poate n-ați remarcat stroboscoapele, noi da:)

Cu toate acestea, momentul cel mai frumos s-a petrecut la intonarea imnului național. Ceva mai spectaculos a avut loc acum câțiva ani, când s-a luat curentul și a cântat toată sala, pe întuneric, la lumina blitz-urilor, dar episodul de vineri merită un onorabil loc doi. Un articol excelent pe această temă a fost publicat de Alin Bratu.

Fără a fi melodramatic, deși am mai scris despre asta, mă repet cu plăcere: imaginea de mai jos rezumă cel mai bine ce se petrece în tribună, cu fanii care se cunosc de ani buni de zile și-și aduc copii la meciuri, atmosfera de trib pașnic (bine, recunosc, nu chiar tot timpul) și emulația pe care o generează un sport spectaculos.

Următoarele meciuri, în măsura în care va fi nevoie de toate, se vor juca în aceste zile:

• Meciul 3: U Cluj - CSU Sibiu, vineri, 2 mai, ora 18:45  - Digi Sport HD
• Meciul 4: U Cluj - CSU Sibiu, sambata, 3 mai, ora 20:00 - Digi Sport HD (daca este cazul)
• Meciul 5: CSU Sibiu - U Cluj, miercuri, 7 mai, ora 18:00 (daca este cazul)

Susțineți echipa și bucurați-vă de performanță acum, în țara asta visele frumoase nu prea durează.

Citește în continuare

Brunch la Moșna

Sâmbătă a avut loc primul brunch al anului, organizat la Moșna de Asociația GAL Microregiunea Hârtibaciu. Față de acum trei ani, când am fost prima oară la un brunch (la Stejărișu), evenimentul a prins amploare, au fost circa 120 de persoane, unele venite din alte județe transilvane, inclusiv străini.

În curtea domnului Willy Schuster, mâncarea produsă de Bio-Moșna ne aștepta, apetisantă, atât ca formă cât și ca gust:

După ce ne-am ghiftuit am plecat să vizităm muzeul săsesc și biserica evanghelică fortificată, sub comanda lui Băgă, ghidul nostru personal. Nouă sași mai sunt în acest moment în comună. Probabil nu știați, dar povestea de dragoste dintre Prințul Charles și Transilvania a început aici, când a venit să vadă coloanele înclinate (din concept) ale bisericii - inițiind procesul de strângere de fonduri și de renovare a ei.

Turnul slăninii 

La final, pentru a nu ne îndrepta direct spre Sibiu și a mai profita de soare și road-trip, ne-am dus până în Agnita, la o cafea. Am nimerit singura terasă din Centru, ascunsă într-o curte - ulterior am aflat că este Bamboo-ul local și am constatat încă o dată ce discrepanță e între orașele mari și restul României (cafele, bere și apă la 8 persoane - 39 lei, niciun produs mai scump de 4 lei).

Dacă vreți să luați parte la următoarele brunch-uri, puteți să urmăriți activitatea grupului pe pagina de FB,  iar satele de anul acesta sunt:

• 31.05.14 - Cloasterf (Klosdorf)
• 28.06.14 - Cincsor (Kleinschenk)
• 26.07.14 - Zlagna (Schlatt)
• 30.08.14 - Hosman (Holzmengen)
• 27.09.14 - Nocrich (Leschkirch)

O descriere mai amplă găsiți pe blogul lui Răzvan, eu, din păcate, am foarte puțin timp liber momentan.

Citește în continuare

Poate vreți să puneți ceva nou pe smartphone

... și nu mă refer la un sticker sau o folie.

Probabil li se întâmplă tututor: după entuziasmul inițial, când îți populezi smarthone-ul cu o grămadă de aplicații, îți dai seama care sunt cele utile, le ștergi pe celelalte când nu mai ai spațiu liber și intri într-un status quo - rar încerci ceva nou. De curând am citit pe net despre câteva noutăți interesante, care mai animă un pic atmosfera, iar pe unele le-am și încercat. Toate sunt aplicații iOS, nu m-am uitat dacă au versiuni pentru celelalte platforme.

World Lens a fost prezentată alături de alte app-uri într-o recentă reclamă Apple. Există chiar și un microsite dedicat lor. Dacă funcționează cum se laudă în peste 90% din cazuri, chiar merită - pare desprinsă din filme SF: îți permite să faci poză unui text scris într-o limbă străină (rusă, franceză, germană etc) și ți-l traduce instantaneu în engleză, fără a avea nevoie de conexiune internet. Fiecare pachet (o limbă) costă 5 euro.

N-am testat decât varianta demo, care e suficient de impresionantă, îți întoarce în oglindă textul vizualizat ca să-ți demonstreze că l-a înțeles. Nici nu e nevoie să faci poza, trebuie doar să încadrezi semnul de circulație pe ecran și, după ce-l detectează, îți apare întors, peste poza live. E aproape incredibil. Am încărcat pe iPad o poză găsită pe Google:

am pornit aplicația pe iPhone și am îndreptat camera lui spre ecranul iPad-ului. Aproape instantaneu, textul a apărut întors. Dacă aș fi avut pachetul cu limba germană, ar fi fost afișată traducerea în engleză. 

Altă aplicație prezentată în reclamă, pe care n-am testat-o, pentru că n-am nevoie de ea, dar e interesantă din punct de vedere tehnic: Instant Heart Rate, care-ți detectează pulsul cu ajutorul camerei foto și a flash-ului.

Vreți să notați câte ceva despre vinurile pe care le-ați băut, eventual să stocați și o poză cu eticheta lor și să le dați un scor? Există multe aplicații pentru asta, dar Drync detectează numele vinului din textul etichetei și vă permite să-l cumpărați de pe net - e drept, momentan doar pentru cei care locuiesc în Statele Unite.

V-am ținut la curent cu evoluția Sibiu City App. Navigând pe site-ul dezvoltatorilor, am constatat că au în portofoliu și alte aplicații, unele interesante pentru sibieni (dacă sunteți fani shopping mall, încercați Promenada), altele interesante în general. Echipa a luat și niște premii la Mobilio Awards 2014. E un startup de succes și îmi doresc să văd cât mai multe firme de acest gen în România.

Later edit: m-am înșelat, mall-ul Promenada e cel din București.

Citește în continuare

Invitație americană vs românească

Ambele primite pe email, în aceeași lună din același secol. Deși nu pare.

Puteam ignora limbajul de lemn fontă, formula de salut ciudățică, lipsa de informații referitoare la programul conferinței, dar încheierea megalomaniacă e prea mult: serios, mă, ”în numele domnului”  dr. ing? 

Citește în continuare

Din oraș

1. N-am înțeles niciodată de ce-ai da banii pe o poartă frumoasă și grațioasă, din fier forjat, scumpă, doar ca la final să strici tot ce-ar trebui să aducă ea și să-i trântești o placă din plexi în fundal.

2. Un dezavantaj al străzilor cu sens unic: tot traficul autobuzelor este concentrat pe acolo. Ieri la amiază erau patru galbene de Tursib încolonate pe banda întâi pe Șaguna, doar una din cele trei străzi principale care mai face legătura între Orașul de Sus și cel de Jos - în acest sens. Nu-i deloc amuzant când nimerești pe panta Alba Iulia și în dreapta, pe banda întâi e plin de autobuze care nu se pot încadra chiar bine pe bandă iar în stânga e peretele de beton care separă benzile și care-ți îngustează spațiul la un moment dat. La fel și în giratoriul de la baza dealului. N-aș îndrăzni să cobor pe pista de acolo dacă aș fi biciclist. 

Bonus, zilele când prinzi rata de Cristian, cu șoferul ei care se crede la raliu:

3. Alt dezavantaj al străzilor unice: ai prins mașina de gunoi în față, te târâi după ea pentru următorul sfert de oră:

Citește în continuare

Poze din mașină

1. În Maramureș femeile merg încă la biserică îmbrăcate în port tradițional, cu fustele înflorate, ce se termină deasupra genunchilor - un pic sexy pentru ceva ”tradițional”, mai ales dacă compari cu veșmintele din alte zone, gândite să acopere aproape tot în afară de față.

2. O fi în Maramu fain primăvara, că are dealurile pline de pomi fructiferi înfloriți, dar nici pe la noi, cu Făgărașii în fundal, nu-i urât:

Citește în continuare

Muzică de împodobit iepurașul

Indie/folk ușurele, ca pentru o zi liberă:

Citește în continuare

Săptămâna maramureșeană (nu la Lidl)

Motto maramureșean: everything prună! 

Închei posturile despre excursia în Maramu' cu câteva poze din Botiza. În centrul localității există vreo trei biserici (una din secolul XVII) și-un micuț muzeu:

Mai în sus, pe Valea Sasului, pe drumul spre izvoarele cu apă minerală (borcut) și Poienile Izei, se află mănăstirea Botiza, ridicată cu douăzeci de ani în urmă:

Cum deosebești un maramureșean bogat de unul sărac? Cel bogat face și gem din prune, nu doar țuică.

M-am plâns de multitudinea de clădiri noi, oribile ca aspect. Există și o excepție: un francez a cumpărat o casă specifică zonei și a transformat-o în pensiune.

Pentru că mai avea loc în curte, a mai construit cumpărat și mutat alte două case din lemn, cu bun gust. Din păcate nu are site web.

Noi am stat la pensiunea doamnei Aurica Costinar (de fapt sunt trei clădiri) și v-o recomand cu căldură: camere curate, unele din ele cu baie proprie, încălzire centrală, mâncare excelentă (dacă n-ați văzut mimozele mâncând ciorbă de fasole cu costiță afumată și bând țuică pentru digestie, acolo să le duceți) iar afinata ei e un fel de sirop mai potent.

Planuri pentru următoarea tură în zonă: Baia Mare, să vedem centrul renovat, ce arată bine în pozele unei colege, Memorialul Victimelor Comunismului din Sighet, în care n-am mai avut timp să intrăm și câte ceva prin județele Bihor și Satu Mare, probabil Oradea.

În încheiere, poate mă repet, dar băgați la cap, v-o spune unul care n-are treabă în mod normal cu țuica: dacă-i ghe prună, e bună, dar nici dacă-i de mere sau pere nu-i rea, atâta timp cât e de origine controlată.

Citește în continuare

Mănăstirea Bârsana

Până nu demult ”cea mai înaltă biserică din lemn din lume”, construită în 1761, Mănăstirea Bârsana s-a transformat într-un complex monahal cu ateliere, chilii și muzeu. Am ajuns la ea spre seară, după ce începuse slujba. Are website, actualizat recent.

Citește în continuare

Cu Mocănița pe Valea Vaserului

Eram sceptic că o să-mi placă cu Mocănița, mă pregătisem pentru valuri de funingine de la locomotivă și vagoane deschise, în care trage curentul (plăcute vara, nu și la 3 grade sau ploaie), dar experiența a fost mult mai civilizată: vagoane închise, aduse din Elveția, cu sobe, personal tânăr și amabil, îmbrăcat în uniforme frumoase și curate. 

Îmbarcarea se face din Vișeul de Sus, în gara Căilor Ferate Forestiere, iar plimbarea a început cu o întârziere de o oră: se stricase autocarul unor copii și i-am așteptat. Mocănița merge, așa cum îi spune și numele, al naibii de încet, are nevoie de două ore pentru a parcurge 20 de km, asta și pentru că e trasă de o locomotivă cu aburi de 150 de cai putere. Drumul de întoarcere e parcurs într-o oră jumătate.

Trenurile forestiere beneficiază de diesel-uri, dar ele cară lemn în prostie - toată lumea taie copaci pe acolo, îi scot din păduri cu niște tractoare speciale, apoi îi încarcă în vagoane sau, mai spre civilizație, în camioane. Linia forestieră are 40 de kilometri și am auzit o poveste cum că trenurile turistice merg doar 20 de kilometri pentru a nu vedea oamenii defrișările masive de pe munte. Nu știu dacă-i adevărată, cert e că 20 de kilometri în două ore, cu zdruncinăturile de rigoare, mi se pare suficienți.

Urcarea pe valea Vaserului, prin Parcul Natural Munții Maramureșului, este lină, speram să ajungem mai sus pe munte, dar drumul urmărește malul râului, prin văi închise și, sincer, comparând cu parcurile naturale din Croația, nu e foarte spectaculos, e o pădure ca oricare alta - de aceea m-am jucat cu pozele.

Se face și o pauză pe traseu, există toalete și se pot cumpăra de la organizatori băuturi calde și gogoși. La destinație, stația Paltin, se stă cam o oră, există mese și băncuțe din lemn, pavilioane pentru concerte (vara), suport pentru foc de tabără și o construcție de unde se pot cumpăra băuturi sau mâncare, toate aduse cu trenul. Sortimentația e clasică: bere, cafea, ceai, sucuri, cam la 5 lei fiecare, plus carne și cârnăciori făcuți pe grătar cu gaz.

Citește în continuare

Săpânța: de la soacră la tanchist

Era păcat să ajungem în Maramu' și să nu vedem Săpânța, chiar dacă asta a mai însemnat două ore de mers (dus-întors) după cele șase ore făcute până în Botiza. Din fericire, pauza de prânz ne-a repus pe picioare - ne-a așteptat doamna de la pensiune cu trei feluri de mâncare, despre care n-am să vorbesc acum că e prea devreme și nu vreau să vă chinui.

Ajunși la Săpânța, via Sighet, am observat vreo cinci mașini parcate în fața micului cimitir: toate de Sibiu. Tot cu ei ne-am întâlnit și la Mocăniță, a doua zi, în Vișeu. Ținând cont că și o colegă de serviciu a fost plecată în turul Maramureșului în același weekend, deduc că zona e o destinație populară pentru sibieni, măcar până încep charterele de vară.

Despre cimitir știe toată lumea informațiile de bază: ce nu știți, poate, e că se construiește o mega-biserică pe locul celei greco-catolice, în contrast total cu simplitatea mormintelor; probabil nu e suficient că în localitate se află cea mai înaltă construcție din lemn din Europa. Mă rog, scandal tipic românesc.

Sunt aproximativ 800 de morminte, unele mai degradate, altele în stare bună. Cel mai faimos este cel al soacrei:

Cinstit vorbind, majoritatea textelor sunt banale, unele chiar cu foarte puțin sens, era și greu să scrii ceva diferit pentru fiecare țăran care făcea toată viața același lucru ca și vecinii lui, ba chiar îl și chema cam la fel. Însă vremurile s-au schimbat și au apărut muncitorii în fabrică, mecanicii auto, barmanii, șoferii de rată și soldații:

Apoi a apărut și un nefericit taxiul de Sibiu:

Dacă ajungeți în zonă căutați și mânăstirea Săpânța, construită între 1998 și 2003, cea mai înaltă construcție din lemn din Europa, cu tot ce-i trebuie unei biserici ortodoxe, respectiv câteva kile de aur și o cruce de șapte metri. Citez de pe Wikipedia: ”turla mănăstirii este vizibilă de la o distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpatia, regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina” - așadar, într-o zi cu soare, îl puteți vedea pe Putin cum vă face cu mâna.

Citește în continuare