Încă două cu muncitorul român

Comandând des de la el, ne-am împrietenit cu un băiat care are o mică afacere gastronomică și se ocupă personal de livrare. L-am intrebat ieri cum îi merge și mi-a spus o poveste aproape identică cu ce citisem de dimineață la Groparu (orice se vorbește de muncitorul român e adevărat): are clienți și activitate, dar nu găsește un angajat de încredere. 

A luat un băiat care să-l ajute cu livrările - într-o seară acesta nu i-a mai adus încasările, cam 1400 de lei. Povestea clasică: că-i scoate din bancă a doua zi, că-i maică-sa în spital, că i-a pierdut etc. L-a trimis acasă până apar banii și, pentru că nu s-a sinchisit de avertizări, l-a dat pe mâna Poliției.

Și-a găsit bucătar cu experiență în domeniu, i-a făcut contract de muncă la ITM și toate actele legale. După două săptămâni, brusc, în timpul programului, îi spune omul că el pleacă - și s-a dus, atunci, pe loc. S-a întos săptămâna următoare, în ziua de salariu, ca să-și ia banii.

Firma funcționează din toamnă, iar cele două pățanii au avut loc în ultimele două luni. Probabil în alte zone, mai defavorizate și cu șomaj mare, lumea își respectă locul de muncă.