Săptămâna maramureșeană (nu la Lidl)

Motto maramureșean: everything prună! 

Închei posturile despre excursia în Maramu' cu câteva poze din Botiza. În centrul localității există vreo trei biserici (una din secolul XVII) și-un micuț muzeu:

Mai în sus, pe Valea Sasului, pe drumul spre izvoarele cu apă minerală (borcut) și Poienile Izei, se află mănăstirea Botiza, ridicată cu douăzeci de ani în urmă:

Cum deosebești un maramureșean bogat de unul sărac? Cel bogat face și gem din prune, nu doar țuică.

M-am plâns de multitudinea de clădiri noi, oribile ca aspect. Există și o excepție: un francez a cumpărat o casă specifică zonei și a transformat-o în pensiune.

Pentru că mai avea loc în curte, a mai construit cumpărat și mutat alte două case din lemn, cu bun gust. Din păcate nu are site web.

Noi am stat la pensiunea doamnei Aurica Costinar (de fapt sunt trei clădiri) și v-o recomand cu căldură: camere curate, unele din ele cu baie proprie, încălzire centrală, mâncare excelentă (dacă n-ați văzut mimozele mâncând ciorbă de fasole cu costiță afumată și bând țuică pentru digestie, acolo să le duceți) iar afinata ei e un fel de sirop mai potent.

Planuri pentru următoarea tură în zonă: Baia Mare, să vedem centrul renovat, ce arată bine în pozele unei colege, Memorialul Victimelor Comunismului din Sighet, în care n-am mai avut timp să intrăm și câte ceva prin județele Bihor și Satu Mare, probabil Oradea.

În încheiere, poate mă repet, dar băgați la cap, v-o spune unul care n-are treabă în mod normal cu țuica: dacă-i ghe prună, e bună, dar nici dacă-i de mere sau pere nu-i rea, atâta timp cât e de origine controlată.