Am aterizat joi seara la München, ne-am luat bagajele și ne-am dus în zona centrală a aeroportului, să intrăm în posesia cheilor mașinii pe care o rezervasem. Am refuzat politicos toate tentativele angajatului care încerca să ne mai vândă niște servicii: asigurare completă, șofer secundar, benzină mai ieftină de la ei, sistem extern de navigație (am observat ulterior că mașina era dotată din fabricație cu unul modern), upgrade la o clasă superioară.
M-a amuzat întotdeauna cum clasele de mașini sunt denumite după modele Volkswagen, dar în practică niciodată nu primești VW ci Peugeot, Suzuki sau Opel. Pentru prima oară, însă, surpriza a fost plăcută: mașina de clasă Golf a fost chiar un VW Golf, dotat cu tot ce-i trebuie, inclusiv cutie automată. Următoarele două surprize au fost mai puțin plăcute: când am pornit-o, a apărut pe display un mesaj galben, însoțit de semnul inconfundabil al tăviței de ulei. Textul nu l-am înțeles, era scris cu caractere chirilice.
A durat un pic să dăm peste opțiunea de schimbare de limbă, noroc că era afișat și steagul țării (rus) lângă textul din care nu înțelegeam nimic. Apoi am priceput și textul mesajului de avertizare: nivel ulei prea scăzut. Următoarea provocare a fost să ne descurcăm prin labirintul de parcări supraetajate și străduțe al aeroportului și să ducem mașina cât mai aproape de zona de închiriere auto, pentru a vedea ce-i facem. Problema s-a rezolvat relativ repede, omul de la ghișeu avea în dulap un bidon cu ulei, și-a cerut scuze că n-au sesizat mesajul, ne-a completat nivelul și ne-am despărțit definitiv, după aproape o oră pierdută inutil, ceea ce în mod normal n-ar fi fost așa neplăcut, dar noi mai aveam două ore de condus până la destinație și era deja 9 seara.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.