Vizită la sediul SAP Germania

Înainte să scriu postul ăsta am citit cu atenție Non-Disclosure Agreement-ul de 18 pagini pe care mi l-au trimis cei de la departamentul juridic al SAP-ului înainte să ne invite la ei, în cadrul organizat, la o ședință de testare a unui produs. Cred că generalități am voie să prezint, deși nu mi-e foarte clar ce acoperă Bundesdatenschutzgesetz-ul și alte alea. Văd că le-am dat voie să înregistreze, dacă vor, și video-testimonialuri cu mine. De donație rinichi n-am descoperit nimic, dar mai SAP.

Sediul SAP se află în orășelul Walldorf, la 20 de kilometri de Heidelberg. E un campus sănătos în care lucrează circa 11.000 de oameni. Pentru că în Walldorf n-ai ce face, ne-am cazat în centrul Heidelbergului iar dimineața a fost interesant, toată lumea pleacă la serviciu cam la aceleași ore, deci sunt cozi atât la ieșirea din Heidelberg cât și la intrarea în Walldorf, situația fiind mult mai albastră pe ultimul kilometru înainte de SAP, unde se formează coloane lungi și mai durează 15 minute până să dai de următoarea probă, găsirea unui loc de parcare. 

Campusul SAP se vede la orizont, în dreapta

Noroc că-s nemți și ordonați, există marcaje iar clădirile sunt numerotate clar și vizibil. Am primit anterior, prin email, chiar și un ghid oficial cu informații utile pentru vizitatori. Din păcate nu menționa cozile și nu avertiza să luăm o marjă de 30 de minute în plus față de cât estima programul de navigare.

În clădirea numărul 5 se află centrul de training. De fapt sunt trei clădiri, unite prin coridoare, fiecare cu câte trei etaje. Am văzut facultăți mai mici. Surprinzător, n-au securitate și nu primești ecuson, există doar un ghișeu de informații și câteva monitoare care indică sălile unde au loc cursurile actuale. Teoretic poți pleca din oraș, intra în clădirea 5, urca la etajul 2 și bea cafea gratis în cafeteria amenajată acolo. În schimb la sala de mese există un sistem de autorizare cu cartele RFID, dar numai la ”împinge tava”, dacă vrei cafea sau suc te poți servi liniștit de la automate. Îmi imaginez că la celelalte clădiri de birouri e un pic diferită situația.

Cu două zile înainte își anunțase demisia CEO-ul lor, dar nu părea să-i pese cuiva, viața celor aflați cu șapte nivele de management mai jos nu e afectată de asemenea mutări - mi-a mărturisit asta unul din traineri. În schimb de când a fost cumpărată firma Sybase (care făcea software-ul cu care lucram noi) de către SAP, s-au adăugat consistente niveluri birocratice și de ”obstacole legale” în a face lucrurile simple, ceea ce pentru angajații unei o foste companii americane cred că e destul de obositor și iritant. De fapt, dacă rămânea Sybase, puteam testa din confortul birourilor noastre programul, nu trebuia să ne deranjăm să ajungem la Walldorf.

Fiecare din cei chemați la testare a primit un username și un calculator, am putut testa doar pe hardware-ul SAP-ului, în mediu controlat. Teoretic; practic porturile usb nu erau blocate. Există rețea wifi pentru musafiri, dar trebuie să-ți faci cont, ceea ce implică introducerea adresei de email a unui angajat SAP, ”sponsorul” care-ți va autoriza contul.

Cam astea-s toate informațiile de interes public, nu cred că mi-ar face plăcere să fiu o furnicuță anonimă într-un mușuroi gigantic, însă banii par să fie buni, predomină limuzinele iar chiriile  cerute pentru locuințele din Heidelberg sunt măricele (apartament de 200mp, 2200 eur pe lună, la rece - văzut în vitrina unei agenții imobiliare).