Suportul oferit de Ambasada Japoniei este unul din punctele forte ale FITS - altfel ar fi fost greu spre imposibil să vedem vreodată atâtea forme de artă teatrală niponă în Sibiu. Anul acesta a venit rândul unei tragedii de Shakespeare - nu știu unde se amplasează chestia asta în istoria artei japoneze, însă nu puteam refuza să văd un Macbeth în haine de samurai. În afară de asta, spectacolul a fost fix cum ne așteptam să fie, dar ușor diferit, datorită costumelor și scenografiei; însă identic în punctele esențiale. Ușor confuz? Asta și era ideea:)
Ieri seară am mers la Thalia, la spectacolul de dans israelian Izvor Nesecat/Open Source. Citesc pe pagina dedicată că mânușile unuia dintre personaje sunt wireless și îi permit să controleze în timp real efectele de sunet și lumini. Rezultatul a fost o combinație între The Sound of Music și Saw 1, 2, 3, 4 și 5. Pasajele cu muzică originală, în schimb, au fost excelente, chiar le-am căutat pe Shazam (și nu le-am găsit). Despre ce-a fost vorba? Găsiți aici descrierea completă (e interesantă!); eu aș fi spus că Wish Maker era Predator, în rest m-am cam prins că e despre iubăreală și femei (n-a fost greu). Sunt curios cât de deștepți s-au simțit cei care au venit cu copiii.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.