Când citiți postul acesta programat sper să-mi meargă foarte bine în concediu, ceea ce vă doresc și vouă. Dacă totuși sunteți acasă și căutați inspirație pentru o seară liniștită, puteți să luați în calcul filmele de mai jos:
- Jodorowsky's Dune: documentar despre proiectul cinematografic ambițios de la mijlocul anilor 70 al regizorului Alejandro Jodorowsky, care dorea să transpună pe peliculă cartea lui Frank Herbert. N-a obținut finațare, dar a strâns o echipă tehnică și artistică ce și-a pus amprenta pe multe alte filme cult, de la Star Wars la Alien. I-a convins pe cei de al Pink Floyd să scrie muzica, pe Salvador Dali, Orson Welles și Mick Jagger să joace în film și l-a adus la Hollywood pe elvețianul HR Giger, cel care va deveni faimos pentru transpunerea schițelor sale în monstrul din Alien (o poveste fascinantă și ciudată, ce merită citită aici);
- The Zero Theorem: Terry Gilliam mai face unul din filmele sale ciudate, de data aceasta cu Christoph Waltz în... București. E greu să identifici orașul sub stridențele filmului, dar totuși, ca român la un moment dat ai senzația că dacă dai straturile de culoare la o parte, fundatul e extrem de familiar iar confirmarea vine de la IMDB;
- 1 (adică Formula 1): o istorie a sportului cu motor, a campionilor ce-au înfruntat riscurile și a teribilelor accidente care au schimbat regulile jocului;
- Cold in July: cu tipul din ”Dexter”. Filmul e greu de încadrat, e greu și ciudat, dar nu putem trăi doar cu supereroi, nu?
- Locke: mi-a plăcut cel mai multe dintre toate. Superficial vorbind, e despre un tip intr-un X5 care vorbește la telefon 90 de minute. Bineînțeles, e mult mai mult de atât, n-are sens să vă stric plăcerea, vi-l recomand;
- Divergent: un fel de Hunger Games-ul săracului.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.