Cred că un birocrat român a gândit procesul de certificare și parteneriat Microsoft

În luna august, tot la doi ani, mă ocup cu certificarea unuia dintre produsele noastre, condiție esențială pentru păstrarea statutului de partener Microsoft (Independent Software Vendor), care aduce avantaje gen licențe multiple din orice au compilat băieții de la Windows 3.0 încoace - totul la un preț anual fix.

De fiecare dată distracția începe cu o scărpinătură lungă în cap și-un espresso dublu, urmată de documentare în jungla site-urilor Microsoft în care găsești totul și nimic, pentru a vedea ce le-a mai fătat mintea și cum au mai ”optimizat” procesul. 

Anul acesta am avut și bonus, mi-au făcut viața grea din februarie, când am primit un email ce conținea cuvinte gen ”alert” și ”renew one or more requirements in order to maintain the Microsoft Silver Application Development competency”, dar fără a spune concret ce s-a întâmplat/schimbat. Am sunat la hotline-ul de la București, am vorbit cu vreo două persoane, nu m-a lămurit niciuna, drept pentru care am sunat la hotline-ul european. Au cerut un pic de timp pentru a verifica situația și mi-au trimis pe email explicațiile: testul de compatibilitate cu Windows 7 a fost retras, înlocuit cu cel pentru Windows 8, deci competența noastră s-a dus. Știind că pentru acest parteneriat plătim vreo două mii de euro anual, plus testarea, și neconvenindu-mi să se termine după jumătate de an, am mai trimis un email și am aflat că de fapt nu trebuie să facem nimic, suntem totuși ”în legalitate” până expiră perioada contractuală. Așadar alerta și toate acțiunile pe care le-a declanșat au fost o pierdere de vreme, dacă scriau clar în portalul pentru parteneri ce s-a întâmplat nu se mai agita nimeni.

Revenind în prezent, luni, când m-am apucat de certificare am descoperit că nu mai trimitem software-ul celor de la Veritest, ca până acum, ci facem testarea online, pe site-ul microsoftplatformready.com. 

Primul pas: folosirea programului Windows App Certification Kit, conținut în toate Windows SDK-urile de la versiunea 7 încoace, și testarea aplicației cu el. Ei atât îți zic, tu trebuie să cauți prin sistem după acest exe și să înțelegi cum se folosește și ce vrea el de la tine. Prima testare a durat vreo oră și n-a fost un succes, pentru simplul motiv că n-am știut că soft-ul nostru nu trebuie să fie deja instalat, ci trebuie ca acest program de certificare să-l instaleze și să analizeze diferențele din SO la trei momente de timp: înainte de instalare, după instalare și după dezinstalare.

Nici următoarele testări n-au fost reușite, nu-i conveneau niște drepturi la foldere și fișiere, dar le-au rezolvat colegii. Din păcate, durând atât de mult o testare, până am fixat toate problemele a trecut o zi. Marți, am încărcat pe site fișierul xml cu rezultatul testului și am trecut mai departe.

La pasul doi a trebuit să specificăm niște linkuri, ca să dovedim că software-ul nostru e folosit. Un link de prezentare și o pagină cu politica de suport - cumva de înțeles, mizeria a fost însă al treilea link: pagina produsului în Microsoft Pinpoint Catalog. Ați auzit de catalogul acesta, nu-i așa? Da, nici eu. Din fericire cei de la Microsoft România ne-au trecut datele acolo automat, atunci când am devenit parteneri. A mai trebuit să scriu o mică compunere despre produsul nostră, să mai dau niște detalii și să bifez niște căsuțe și am fost gata și cu profilul Pinpoint pe care nu-l folosește nici dracu'.

La pasul trei a trebuit să plătesc taxa pentru testare. Adică că le-am folosit site-ul, doar noi am făcut toată munca. 400 euro. 

Pasul patru trebuia să urmeze la maxim 30 de minute după pasul trei, după ce testarea reușită declanșa niște schimbări în portalul pentru parteneri (alt site Microsoft). Am actualizat pagina aia de mi s-a urât, datele au apărut doar a doua zi, miercuri, moment în care am putut să plătesc în sfârșit și taxa pentru parteneriatul Microsoft (și licențe) - 1600 euro.

La anul ne expiră confirmările că produsul nostru e folosit de trei clienți de referință; o să fie distractiv: îi sunăm pe oameni (niște nemți, deci rigizi), le explicăm întâi că nu-i banc, îi punem să caute în folderul de spam/junk după mailul automat trimis de Microsoft și-i rugăm să completeze minichestionarul care atestă că ne folosesc programul. Aceste confirmări ar trebui să expire sincron cu produsul, dar Microsoft le-a introdus la un an după ce-am certificat primul software, așa că sunt totdeauna decalate cu 12 luni, ca să am de lucru în fiecare vară.

P.S. Altădată o să vă povestesc și despre coșmarul cu testarea app-urile Apple.