Chiar și începător fiind, dacă pui mâna pe două chitare îți dai seama că există diferențe mai mult sau mai puțin subtile între el - în aparență toate sunt la fel, în practică nu prea. Nu e nevoie să fie instrumente făcute de producători diferiți, e suficient ca reglajele să varieze sau să aibe mici îmbunătățiri.
Chitara mea PRS e lăudată pentru lemnul de calitate și griful comod, dar fiind un Student Edition, adică varianta mai ieftină, oamenii au făcut rabat la diverse alte componente pentru a ține prețul jos. După vreun an și ceva de folosire a început să fie frustrant, mai ales după ce-am încercat un Stratocaster și mi-am dat că nu tehnica mea e de vină ci chitara nu poate ține o notă suficient de mult timp și nu se transmite vibrația coardelor așa cum trebuie. În plus potențiometrul de volum bârâia, iar curățarea cu spray pentru contacte n-a ajutat prea mult. Mă bătea gândul să o vând, dar apoi am aflat că s-a mutat recent un meseriaș la Sibiu și am hotârât să-i mai dau o șansă.
După o săptâmână petrecută la domnul Jan Afloarei, am primit înapoi un instrument schimbat. Subtil, dar profesionist. I-a reglat griful și nivelul coardelor (sustainul e îmbunătățit și îmi ies cu ușurință procedee tehnice care înainte mă chinuiau - hammer-on și pull-off dublu, de exemplu), nut-ul nu mai e din plastic, ci din bronz (vibrația coardelor se transmite mai bine grifului), toate componentele electronice sunt ecranate (nu mai are zgomot de fond), a montat două switchuri prin care pot transforma dozele duble (humbucker) în simple (single coil) pentru niște tonuri curate frumoase și o mai mare versatilitate. Bineînțeles, potențiometrul de volum a fost schimbat.
Lecția învățată: treceți pe la un lutier înainte de a investi în hardware nou, mai ales că acum nu trebuie să vă mai deplasați în alte orașe.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.