Gouvia, Corfu

Așa de mult m-a impresionat stațiunea în care mi-am petrecut vacanța în Corfu încât a trebuit să-i caut acum numele pe net, nu mi-l aminteam nicicum. Să ne înțelegem, nu-s dezamăgit, nu m-am dus cu fițe și gânduri mari, a fost cea de-a patra variantă, după ce la primele trei hoteluri alese (din alte stațiuni) n-am mai găsit locuri. Sunt bucuros că am putut pleca, ne-am hotărât destul de târziu și intempestiv și n-am putut jongla nici cu perioada, iar financiar n-am fost dispuși la cheltuieli prea mari, urmând o călătorie de lungă durată în octombrie (despre care vom vorbi la momentul oportun). Am mai cooptat un cuplu de indeciși și duși am fost.

N-am niciodată emoții cu Grecia, pe principiul: taverne bune sunt peste tot, ne căutăm un hotel cu rating decent, care să fie curat și amplasat în apropierea unei plaje cu șezlonguri pe care să poți citi, la soare sau umbră, și asta-i tot, lista de nevoi pentru concediu s-a terminat. În zilele în care am rămas în stațiune asta am și făcut: plajă cu cartea bună și berea rece, servit masa de seară la taverne și încheiat cu Metaxa la barul favorit - O2. 

Drumul spre plajă

Vă pot recomanda taverna Aries, unde ospătarii execută și dansuri grecești, se joacă cu focul și sparg farfurii, dar nu pentru aceste aspecte ci pentru mâncare. Bine, și faza cu focul ajută, mai sperie  puțin țânțarii.

Hotelul nu vi-l recomand, avea doar două stele și o baie atât de mică, încât dacă era întreg sulul de hârtie n-aveai loc să stai pe tronul amplasat între perete și chiuvetă. Distractiv era și la duș, când trebuia să oprești apa și să tragi perdeaua la o parte ca să poți să te apleci să te săpunești pe picioare fără să dai cu capul de perete - era periculos să schimbi poziția cu ochii plini de săpun, după cum am experimentat pe țeasta proprietate personală. Amicul meu a mărturisit că după ce-a ajuns acasă i s-a părut nefiresc să facă duș fără pelerină. Măcar a fost curat. 

Alte amuzamente am avut la micul dejun, inclus în preț, la care n-am fost decât în primele două zile, din curiozitate. Un alt român, auzind graiul de acasă, ne-a spus, cam scârbit, că am face bine să ne obișnuim cu șunca și cașcavalul de pe bufet, că n-au să se schimbe pe toată durata sejurului. Apoi am văzut că avea un A8 cu numere de Craiova (later edit, pentru cei mai pedanți: cred că era OT, nu DJ) și m-am mirat cum și-a ales chiar locul acela pentru concediu.

Despre stațiune nu-s multe de spus, are două străzi, nici alea paralele ci una în continuarea celeilalte, urmărind forma golfului. Plaja avea pietre, dar marea a fost caldă, cu surprize: cred că din loc în loc erau curenți de apă sau pârâuri care se vărsau în golful respectiv, pentru că dădeai peste câte o venă de apă rece când îți era lumea mai dragă.

Faună era berechet, un cârd de rațe de mai multe tipuri înota agale, pe mal veneau porumbei și cățeaua celui care se ocupa de șezlonguri, trebuia să ai grijă să nu-și marcheze teritoriul pe șlapii tăi - cățeaua, nu domnul cu biletele.

Un incident amuzant s-a petrecut atunci când înotam în apă adâncă cu prietenul meu, povestind relaxați, moment în care am văzut un castor; sau poate o marmotă; sau poate o nurcă; sau poate o morsă pitică.. sau poate, totuși, un șobolan, deși am convenit că nu vrem să știm exact ce era, avea un bot mic, mustăți mari și dădea liniștit din lăbuțe. Ne-am bucurat că nu părea obosit și ne-a ignorat, s-a dus în treaba lui - spre ce înota "hamsterul", singur în mijlocul golfului, rămâne un mister - altfel trebuia să ne trosnim reciproc cu tuburile de scafandru, încercând să ni-l dăm jos din cap. Nu le-am spus fetelor, dar de atunci am trecut de la bras la stilul girofar, atenți la tot ce mișcă.