Prima parte a fost scrisă din München, după trezirea la 4:30, în timpul pauzei de cinci ore dintre avioane. Într-un final, în jurul amiezii ne-am îmbarcat în cursa de Charlotte - plină 100%; din cauza grevei, probabil. Rațiunea economică a acestei curse devine clară dacă luăm în calcul faptul că Spartanburg, locul uzinei BMW din America de Nord, se află în apropriere de Charlotte. Domnii cu tricouri cu logo-ul BMW M stau la business class.
Avionul unei viitoare capitale culturale |
A fost unul din cele mai lungi zboruri (10 ore), mai ales că venea după alte opt ore de când eram treaz, însă a trecut cu bine, n-a leșinat nimeni, n-a trebuit să ne întoarcem din mijlocul oceanului, ba chiar am aterizat cu 10 minute mai devreme decât era planificat. Surpriza a apărut de unde nu ne așteptam: a trebuit să mai stăm 20 de minute în avion, ca să apară un angajat US Customs, fără de care nu se pot deschide ușile.
Când am vorbit la hotline și au modificat biletul, mi-au spus că timpul de tranzit în Charlotte e de 1:15 ore, iar eu am 1:30 la dispoziție, deci mă încadrez fără probleme. Având locuri în coada avionului de 300 de persoane, am coborât printre ultimii, după aproape 30 de minute de la aterizare. Coada la poliția de frontieră a fost pe măsură, am mai prins înaintea noastră la ghișeu o familie de turci neajutorați, pe care i-a descusut ofițerul de m-am plictisit, iar când am ieșit de acolo am constatat că mai avem vreo 10 minute până la decolare.
Așteptau să adormim ca să ne fure rinichiul / sau erau doar sătui de baba care tușea în spatele lor |
Trebuia să luăm bagajele de pe bandă, să le predăm la altă bandă după ce trecem de controlul de vamă, să urcăm un etaj și să fugim pe coridoare, să trecem de un alt control de securitate (descălțat, scos toate electronicele etc) și să fugim și prin terminal - misiune imposibilă. Așa că m-am dus direct la ghișeul US Airways și i-am rugat să-mi schimbe zborul. Din fericire mai era un zbor spre Atlanta două ore mai târziu și n-a pretins nimeni bani pentru modificare.
După aproape 24 de ore am ajuns la aeroportul Atlanta, atât noi cât și bagajele, iar după 27 de ore într-un pat. Vestea bună e că ne-am ajustat instantaneu la noul fus orar, era miezul nopții la destinație.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.