Clădirea.
Era dărăpânată? Desprinsă din alt secol, anacronică, încremenită în amintirile din adolescență? Am impresia că oricât evoluează lumea, bugetul permite directorilor doar să spoiască pe ici, colo. Nu doar că n-am constatat vreo îmbunătățire fundamentală în instituțiile în care am mers la vot sau la întâlnirile de x ani de la absolvire, dar nici măcar o mică surpriză plăcută n-am avut. Doar strângere de inimă.
Îmi povestea cineva că la Lazăr, părinții bobocilor de a 9-a strâng bani și organizează vopsitul clasei cu zugravi aduși de ei. Mai mult, vor să rașcheteze parchetul și să găsească alte bănci, mai decente.
Uneori trebuie doar mici retușuri pentru a upgrada aspectul: alte panouri, alte grilaje sau suporți de steaguri, scăpat de decorațiunile din gips. Cu o investiție medie spre mare s-ar putea schimba tocurile de la uși și geamurile. N-am auzit de inițiative ale absolvenților de a sponsoriza renovarea școlii care i-a format, dar poate ar prinde bine un program gen ”Adoptă o școală”, inclusiv printr-un cadru legal, eventual o lege care să stimuleze sponsorizarea educației.
Păreri?
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.