Fusion la Syndicat Gourmet

A durat destul de mult până să ajung la Syndicat Gourmet, deși am auzit lucruri bune despre el de la niște prieteni pentru care a devenit restaurantul preferat, datorită aromelor și felurilor de mâncare picante. 

Vara, știind că n-au terasă, nu m-am dus, toamna am uitat de el, așa că prima dată am intrat la ei în seara cu turul doi al alegerilor prezidențiale. Cea de-a doua vizită a fost duminică. Încă am sentimente amestecate.

Site-ul și meniul arată impecabil, la fel și interiorul micuței camere cu 30 de locuri. Un mare plus pentru faptul că nu se fumează, dar nu se pot lăuda cu o aerisire prea performantă așa că pleci acasă cu hainele îmbibate de mirosurile venite din bucătărie. Observ și că au o prezență activă pe Facebook, cu postări zilnice, tot acolo găsiți și meniul online - îmi plac explicațiile care însoțesc fiecare fel de mâncare.

Când am dorit să mergem prima dată, am sunat ca să fac rezervare. Cel care a răspuns a fost un pic surprins, ca să nu zic neprofesionist, ne-a spus că au suficiente locuri libere, n-a părut interesat de nume, număr de persoane și oră. I le-am comunicat totuși.

Antreurile au fost bune, atât samosa cu sos de mentă cât și humusul de roșii uscate cu lipii, iar la felul principal mi-am luat ”regina bucătăriei indiene”, adică biryani de pui, cu o descriere elaborată: orez basmati, pulpe de pui, iaurt, ceapă, nuci, usturoi, ghimbir, coriandru, mentă, condimente. Realitatea a fost mai puțin apetisantă ca descrierea, un bol mare de orez destul de sec, în care sosul se dusese la fund iar mai multe bucăți de pui erau încă crude și roșii. La a treia astfel de bucată am abandonat, dar pentru că mâncasem cam jumătate de porție și eram sătul, i-am prezentat chelnerului problema, spunându-i că nu doresc să-mi fie înlocuită mâncarea. Nu a comentat nimic (apreciam niște scuze sau orice fel de feedback) dar cred că a transmis mesajul mai departe și biryaniul n-a apărut pe bon. Nevastă-mea a fost mulțumită de pieptul de rață cu grapefruit roz și sos de vișine, era făcut cum trebuie, rozaliu la interior și cu crustă spre exterior. N-am plecat foarte vesel de acolo și am hotărât să nu scriu până nu ajung și a doua oară la ei. 

Duminica trecută am comandat tot samosa ca aperitiv, colțunașii au venit prea repede ca să nu fie reîncălziți la microunde, ceea ce se simte la aluat. Pentru felul principal am ales piept de pui tikka cu orez gourmet (orez basmati prăjit, ghimbir, ceapă, usturoi, chimen, coriandru verde, condimente). Orezul a fost bun, dar carnea a fost banalul piept de pui la grătar, acoperit parțial cu ”sosul revigorant” corespunzător. În descrierea din meniu scrie că pieptul de pui e marinat în sos - nu mi s-a părut; era banalul piept de pui care devine sec după ce-i ținut pe grătar iar faptul că sosul e întins deasupra cu o oarecare zgârcenie și că n-ajunsese pe cel puțin o pătrime din suprafața puiului n-a ajutat.

Nevastă-mea și-a luat salată de sfeclă roșie cu piept de rață și ouă de prepeliță (plus ceapă, spanac, dressing și telemea de oaie), o combinație de ingrediente cu gust predominant dulce-acrișor, alături de care s-a nimerit o telemea sărată, care n-avea ce căuta acolo. Am gustat curry de pui de la un tovarăș și mi s-a părut reușit, iar pastele vegetariene comandate de altcineva arătau bine.

Aș mai merge pe la ei, mai sunt feluri de mâncare care sună bine în meniu, dar cred că voi sta departe de pui, nu pare să fie punctul lor forte. Nu vă lăsați foarte influențati de review-ul meu, poate am avut ghinion, tot ce trebuie să înțelegeți din el este că o idee bună poate fi stricată de neatenția la detalii: un chelner mai puțin cizelat, un bucătar grăbit sau un mic compromis la ingrediente și cantități (probabil nu găsesc foarte ușor cele necesare).