New York e renumit (și) pentru abundența de tonete și vânzători stradali, pe care-i găsești lângă fiecare obiectiv turistic important. N-au prețuri mici (100 grame de alune prăjite = 5 USD), dar sunt cea mai rapidă variantă de a-ți potoli foamea când n-ai timp să aștepti să se elibereze o masă într-un bar sau restaurant. Cel mai mare ”bordel” culinar e în districtul financiar, unde Broadway dă în parcul Bowling Green, cunoscut pentru statuia Charging Bull. Uneori nu vezi la doi metri în față de fumul grătarelor.
Într-o zi, după o dimineață petrecută prin muzee, mi s-a făcut foame taman unde se întâlnește 5th Avenue cu Central Park. Loc bun pentru un snack, sunt câțiva vânzători stradali și bănci în parc. Mi-am luat o șaorma de la un indian/pakistanez, de hot-dog eram sătul.
Omul, foarte profesionist, cu mânușă de plastic pe mână, mi-a ”gătit” și ambalat mâncarea în lipie și folie de aliuminiu, după care, fără să-și dea jos mânușa, mi-a luat banii și mi-a dat restul. Vânzătoarele din magazinele alimentare din Sibiu au devenit brusc mult mai apreciate, am simțit instantaneu cum răsare herpesul, mă imaginam încuiat în toaletă pentru tot restul sejurului, dar mi-era prea foame ca să mai îmi pese. Din fericire, am scăpat fără efecte secundare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.