12 ani la TimeLine

Am recitit ce-am scris în 2013, la aniversarea de zece ani. Nu s-au schimbat lucruri fundamentale,  ne-am continuat progresul tehnic, însă am evoluat și ca echipă - ceea ce a constituit o provocare și un efort mai mare decât rezolvarea aspectele inginerești ale unui proiect. Pentru mine acesta a fost highlight-ul și mândria ultimului an, e satisfăcător când îți iasă un program ție, personal, dar mult mai spectaculos când se combină toate părțile într-o aplicație complexă și inovatoare. Vă recomand încă o dată ideile de management al proiectului pe care le-am sintetizat aici, s-au dovedit eficiente.

Suntem baza tehnică a unui concern care deservește prin filialele din Germania, Slovacia și India peste 700 de clienți, fiecare cu 4 până la 100 de posturi de lucru, iar responsabilitatea pentru buna funcționare a operațiunilor zilnice ale acestora e mare, greșelile noastre i-ar costa comenzi de materiale scumpe, salarizări și facturări eronate sau oprirea liniilor de producție ale clienților lor din domeniul automotive, chestii cu care nu te joci într-o lume just-in-time.

Sediul din Sibiu

Avem o echipa faină și venim cu plăcere la serviciu, suntem doar 14, dar fiecare are sarcini multiple și cred că ne comportăm ca un startup, ceea ce înlătură în mare măsură monotonia. Nimeni nu e betonat într-o nișă plicticoasă, apare regulat ceva nou: încercăm să sintetizăm niște procese noi de business, mergem la conferințe ca să vedem cum evoluează industria, organizăm noi conferințe pentru managerii de proiect și clienți, implementăm la clienți cheie sau facem prezentări pentru a-i câștiga (avem câțiva și în Ro), ba facem design grafic și expunem la târguri, ori chiar traducem. În mod curent, zi de zi, conversăm în trei limbi: engleză, germană și română. 

Așadar suntem destul de pretențioși la angajare și greu găsim absolvenți de IT care să știe atât bazele tehnice, plus câteva noțiuni economice, una-două limbi străine și, pe lângă faimoasa privire de câine lup a injinerilor, să aibă capacitatea de a conversa și lucra în echipă, a înțelege niște cerințe complexe și a avea răbdarea și conștinciozitatea necesară încheierii unei sarcini fără supraveghere constantă.

E ridicol să te bați singur cu cărămida în piept, știu, însă chiar râdeam săptămâna trecută cu un coleg, povestind că e greu să explici părinților sau prietenilor (non-IT) ce faci tu exact 8 ore la lucru, când ”stai în fața unui calculator”, ce consum intelectual implica asta și cum schimbi contextul tot la câteva minute sau ore, în funcție de telefoane, mailuri, sistemul de raportare a erorilor și restul sarcinilor curente. Invidiem uneori paznicii de noapte, dar niciodată în ziua de salariu.

La mulți ani, colegi!

Mai multe informații despre noi găsiți aici, iar una din broșurile în limba română se poate vedea aici.