Apple și neobosiții speculanți

De vreo șase ani urmăresc știrile despre firma Apple, cunoscută pentru secretomania premergătoare lansării unui produs nou, și am descoperit două categorii de specialiști care o dau constant în bară:

1. Analiștii financiari: bursa ar trebui să fie cel mai cinstit mecanism de stabilirea a valorii unei firmei, pe baza cererii și ofertei reale, fundația capitalismului, nu? Pentru că oamenii simplii n-au timp, cunoștințe și resurse ca să urmărească piața, există analiștii, care fac previziuni, estimând prețul diverselor acțiuni pe baza unor informații. Cred că aceste previziuni, dacă sunt concertate, pot influența opinia publică și bursa. 

În cazul Mărului Mușcat, singurele informații cât de cât credibile vin de la furnizorii asiatici sau sunt extrapolări ale situației pieței și jucătorilor din ea. Anunță o firmă producătoare de memorii că a semnat un contract baban cu un client nespecificat? Ar putea fi Apple, să ajustăm prețul. Anunță Samsung că lansează o generație nouă de telefoane? O să fie mult mai reușite ca iphoanele, să ajustăm prețul.

Apoi vin raportările trimestriale, descoperim că Apple are 89% din profiturile de pe piața telefoanelor mobile, o duce mai bine ca niciodată, dar nu-și pune nimeni cenușă în cap (ce urcă trebuie să și coboare la un moment dat), începe următorul ciclu: Apple e prea dependentă de profitul din vânzarea telefoanelor mobile, tabletele nu se mai dau ca pâinea caldă, o să cadă în cap, prevedem că acțiunile o să scadă vertiginos:

Cum ziceam, după șase ani de alarme false, neavând acțiuni Apple, pot râde cu detașare de habarniștii ăștia. Nu zic, s-ar putea să scadă acțiunile, dar nu cred că din motivele stabilite de ei, între ce văd și ce pricep ”specialiștii” și ce se întâmplă în spatele cortinei e o mare diferență.

2. Jurnaliștii IT: în căutarea următoarei știri spectaculoase se fac atâtea speculații despre produse nelansate, atâta cerneală se consumă și atâtea taste se uzează, se scot din context și se răstălmâcesc fraze, încât a început să fie obositor acest hype fomistic. 

Nu mai citesc despre următoarele iphoane, nu mă interesează cum cred unii și alții că au să arate (chiar dacă randările sunt spectaculoase), nu-mi pierd timpul cu speculații despre tv-ul, ceasul sau, ultima bombă!, mașina Apple. Când au să ajungă pe piață am să citesc review-urile unor jurnaliști de încredere și eventual am să aștept una-două generații până se maturizează produsul, înainte de a decide dacă merită cumpărat. 

E o diferență între cult și apreciere pentru design, funcționalitate și raport preț-performanță.