vineri, 13 martie 2015

La Cuptorul cu ghivece

Acum o săptămână am luat masa de prânz La Cuptor, însoțit de doi colegi. Am vrut să scriu luni despre el, dar am văzut review-ul din Turnul Sfatului și am mai amânat articolul un pic. 

Mă bucur că începe să crească și zona 9 Mai de când s-a terminat șantierul și reabilitarea. Sper ca în zece ani să fie tot Orașul de Jos mult mai boem și cu magazine mai puțin anoste și prăfuite decât cele de acum. Designul restaurantul îmi place și presimt că gura cuptorului o să apară în câteva fotografii de la festivalurile de modă de anul acesta :)



A durat un pic până să ne decidem ce comandăm, aproape toate felurile din meniu sună interesant. În deschidere am primit din partea casei grăsime de rață și câteva felii de pâine. Eu am optat pentru o supă de ceapă și ghiveciul de legume despre care citisem - ghiveci înseamnă la ei ”legume introduse într-un ghiveci”, da? Supa a fost bună, porția foarte mare și sățioasă, iar ghiveciul e compus din dovlecei, vinete, castraveți și măsline, legate cu un sos de iaurt și cu o tentă de usturoi. Deși prezentarea e originală, nu m-a dat pe spate, mi se pare prea acidă combinația, m-a ars un pic stomacul în orele următoare și eu n-am probleme cu el nici dacă mănânc KFC cu sos de ustoroi sau chilli con carne după ce beau whisky toată noaptea (vorbesc din amintiri, dar s-a mai întâmplat). 



Data viitoare las prostiile și comand carne; colegii mei au fost încântați de ciolanul de purcel de lapte, respectiv de pieptul de rață. Am gustat și eu de la ei și pot confirma că au făcut alegeri bune.



Trei chestii care trebuie îmbunătățite, poate aude cine trebuie:
- una minoră, chelnerul nu ne-a schimbat scrumiera folosită până pe la jumătatea felului doi;
- una care nu cadrează cu locul, dacă dai antreuri din partea casei de ce mă taxezi trei lei pentru pâinea pe care n-am cerut-o?
- una care era să strice toată experiența plăcută: nu știu ce-au făcut, dacă au schimbat doza sau dacă au încercat să acopere vreun miros, cert e că la un moment dat, în timp ce mâncam, a venit un damf greu, chimic, de odorizant dinspre baie. Lăsaseră ușa deschisă, așa că tot valul înecăcios a persistat și e ultimul lucru pe care ți-l dorești când mănânci.

Una peste alta, locul e de vizitat, o să treacă rapid de ”bolile copilăriei”, aveți și parcare la botul calului, mâncare de calitate și decor plăcut.

1 comentarii:

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.