LinkedIn, la fel de enervant și după 10 ani

Nu știu cât de mult folosiți voi LinkedIn, dar pentru mine singurul lui scop în momentul de față e pe post de album digital de cărți de vizită, adică adaug contactele pe care le fac la conferințe și cunoscuții. N-am făcut nicio afacere prin el, nu am recrutat și n-a încercat să mă recruteze nimeni.  Mai vrea din când în când câte cineva să mă adauge în vreun grup de discuții sau să-mi vândă niște servicii, dar cam asta-i tot. Adică e încă aproape inutil, deși a trecut destul de mult timp de când s-a lansat iar profilul mi-e completat corespunzător. Nu știu dacă o să reușească să se impună în Europa.

Nu v-am spus nimic nou probabil, însă comparativ cu Facebook, care a învățat să nu mai fie enervant, LinkedIn nu pare să evolueze în același fel. Două chestii mă deranjează de foarte multă vreme:

1.  interfața destul de încărcată și derutantă, în care apar în mod constant secțiuni noi care-ți cer informații suplimentare - acum vrea să știe care-s cauzele de care-mi pasă - iar prin asta facem introducerea punctului următor:

2. că-i un attention whore, încearcă tot timpul să facă ”engagement” (pompos cuvânt, scuzați romgleza). Îmi trimite săptămânal mailuri de genul ”you're getting noticed!" și câteodată constat că mi-a vizitat doar o singură persoană profilul. Îmi trimite alerte la fel de inutile și pe telefonul mobil. În plus, mă notifică în mod regulat că-mi pot importa prietenii, trebuie doar să introduc parola de la conturile de email și să le permit să scormonească prin contacte - de parcă asta a fost o idee bună vreodată în istoria internetului. Mai enervant de atât a fost doar Google când se ambiționa să nu mă lase să folosesc YouTube fără să-mi transforme contul în profil Google+;

Iar alta mă nedumerește - endorsement-urile: de ce cred oare unii prieteni (fotografi, ziariști sau oameni de HR) că mi-aș dori recomandarea lor pentru calități profesionale gen C# sau Software Development? Apreciez că s-au gândit la mine și le mulțumesc, dar nu văd valoarea practică a gestului. Probabil există un algoritm care te ridică în rezultatele unei căutări dacă ești recomandat de mai mulți oameni, dar mi se pare normal ca cel care caută să vadă și cine a făcut recomandările, iar atunci e stop joc, riști să creadă omul acela că ai cerut tu recomandările oricui a fost dispus să ți le dea. Mă înșel?