Au trecut doi ani de la prima lecție de chitară

La mijlocul lunii februarie s-au împlinit doi ani de când am pus mâna pe chitară pentru prima oară. Am simțit nevoia să marchez momentul, deși n-am cu ce mă lăuda, în afară de faptul că n-am renunțat și că încerc să-mi fac timp măcar cinci zile pe săptămână câte o jumătate de oră pentru exerciții. În primul an am mers la profesor aproape săptămânal, anul trecut am ajuns fix de 12 ori. Din acest motiv și progresul e lent, dar nu mă grăbesc, îmi face (încă) multă plăcere să descopăr lucruri noi și n-am un țel bine definit, e doar un hobby.

Am început anul trecut să învăț acordurile barre, care implică o altă poziție a mâinii față de cele deschise și-s rapid inducătoare de frustrare, dar ca în orice chestie legată de chitară, după zeci de mii de repetiții, încet-încet se duce mâna unde trebuie. Problema e că de aici până la perfecțiune și scos sunetul dorit de fiecare dată mai e necesară o tranșă de zeci de mii de încercări.

În video-urile de mai jos, trase oarecum intempestiv, în perioadele când nu deranjam somnul pruncei, sunt două fragmente din piese cunoscute, vă las pe voi să le identificați. 

În primul clip sunetul e înregistrat din procesorul multi-efect în calculator, doream să văd cât de bine sună chitara asta împrumutată; piesa am învătaț-o mai demult de pe YouTube. În al doilea clip sunetul e captat cu telefonul, din boxele de mici dimensiuni de pe birou - niciunul din ele nu e perfect, dar modalitatea de înregistrare e oricum mult mai puțin importantă decât greșelile mele. 

Despre a doua piesă mai trebuie menționat că pare simplă, dar în practică nu-i chiar așa, nu doar pentru că partea de chitară vine după timpul 1, nu pe el, ci și pentru că se foloseste high-gain (drive) și orice greșeală, oricât de mică, se aude tare - de fapt din aceasta cauză o parte din munca de interpretare se canalizează înspre muțirea coardelor care nu sunt folosite, mai ales când se face bend (împingerea unei corzi în sus, peste celelalte). Filmul se termină când începe partea de legato, procedeul la care probabil voi mai lucra câteva luni. Observați că terminarea fiecărei fraze muzicale e marcată printr-o scurtă pauză, coardele sunt oprite cu mâna dreaptă, dar nu înainte de a le vibra un pic cu stânga. Cât de mult le lași să sune și cât de fin să vibreze sunt lucruri care vin cu timpul sau poate cu talentul, eu mă simt deocamdată ca un elefant într-un magazin de porțelanuri :)

Postul acesta e dedicat prietenilor mei care și-au luat chitare în ultimele luni, să nu renunțe că ne facem cvartet de coarde.