Vânătoare de cărucioare

Având rude cu copii un pic mai mărișori, ne-am trezit în toamnă cu un trusou aproape complet pentru bebe: de la sterilizator la scoică auto și cărucior, așa că ne-a ferit soarta de dileme, comparații și investigații prelungite pe internet cu privire la avantajele unui anumit model față de altul. Am folosit, într-o ignoranță totală față de trenduri și modă, ce-am avut. Până ieri.

Căruciorul nostru e extrem bun din punctul meu de vedere, are patru roți și copertină, însă bebiței îi tace gurița doar zdruncinată, pe piatră cubică sau trotuar defect (și slavă Domnului, Sibiul are destule trotuare în paragină încât să poți liniști un copil... care și-ar dori să tacă). Ca urmare a zdruncinăturilor, anumite șurubele au fost atrase de gravitație și ne-am trezit că ni se dezintegrează șandramaua. După două reparații am făcut la fel ca domnișoarele care merg pe tocuri prin Centru: screw you Iohannis și piatra ta cubică, luăm altul.

Am sondat piața și am întrebat oameni, până la urmă am ales un model pe care l-am putut testa în scara blocului unei colege care nu era acasă. Bine că n-a ieșit niciun vecin să vadă cum pliem un cărucior care nu era al nostru.

Următoarea provocare a fost să-l găsim la un preț decent, pe unul din cele 30 de site-uri care vând modelul ăsta. Se pare că e o problemă cu chestiile colorate în țara asta, nici picior de ”chilli” sau ”grape” pe toți interneții, un singur site arăta roșu în stoc și era o eroare, altul, tot singurul, arăta albastru în stoc și n-au răspuns la telefon. După câteva convorbiri telefonice ne-am dat seama că avem de ales între kaki și gri; niciuna din variante nu mi se părea câștigătoare, dar după alte două ore pierdute investigând alternative, am abandonat și am ales modelul inițial, gri, măcar să nu se vadă praful că prin safari sigur nu mergem cu el. Drăguță doamna care mi l-a vândut, i-a pronunțat culoarea pe numele englezesc: charcoal - cum se scrie.

N-am să-l las în scara blocului pentru că n-am chef să o iau de la capăt. 

P.S. În altă ordine de idei, săptămâna asta ne-a ieșit primul selfie, e atât de ”cute” încât nu pot să vi-l arăt, ca să n-o deochiaț'.

P.P.S. Am plimbat-o singur pe Centru și a urlat tot drumul, au început să-mi dea femeile miloase sfaturi:
- Puneți-o într-o parte, domnu!
Am ignorat-o.
- Puneți-o într-o parte, domnu!
Tot ignorată.
- Domnu, mă auziți?
- Da, mulțumesc! Nu i-am explicat că nu pot să o pun într-o parte, că e prinsă în centură cu 5 puncte. Dar am luat-o în brațe să se liniștească - pe pruncă, nu pe doamna.