Cartea Adrianei Săftoiu are ”onoarea” de a fi prima carte românească pe care o cumpăr din iBooks Store, în parte și pentru că sistemul de drepturi aplicat de Elefant.ro e indezirabil, nu vă recomand achiziția de cărți electronice de la ei. Am preferat varianta ebook pentru că nu țin să afișez acest titlu în bibliotecă, m-a interesat precum un documentar.
L-am votat pe Băse, am avut așteptări mari de la el, mi-a provocat și dezamăgiri și satisfacții, în ultimii ani trăirile din prima categorie au predominat, nu consider că am fost un băsist fanatic, dar am fost curios să înțeleg mai multe despre rotițele Președenției. În plus, Adriana Săftoiu mi-a lăsat întotdeauna o părere bună, de om decent, părere care nu mi se schimbă nici după această lectură.
Cronica de Cotroceni este compusă din fragmente de jurnal, intercalate cu comentarii retrospective, grupate în capitole sortate în funcție de temă, mai rar cronologic. Din această cauză nu e cel mai simplu mod de a descifra progresul relației între cele două personaje principale (Adriana și Președintele).
N-am de gând să vă povestesc cartea,
aici sunt pasajele cele mai picante, dar nu vă faceți iluzii, nu e o lectură explozivă. Subiectul Udrea e tratat cu amploare, dar cu decență, nu se povestesc eventuale hârjoneli și escapade pe culoarele Cotroceniilor, dar afirma clar că Elena e importantă pentru Președinte, are o influență masivă și eminamente negativă asupra acestuia, că Băse e cocoș de față cu ea și nu riscă să o supere decât prin interpuși. Nu spune că E.U. stă pe biroul Președintelui, așa cum am auzit pe cineva zicând, ci că dă senzația că ar putea face asta oricând și-ar dori. Singurul alt moment fierbinte al cărții e cel care a provocat demisia lui Andrei Pleșu, se găsește și el în linkul de mai sus.
Prin prisma funcției autoarei, relația cu presa, o răfuială continuă și epuizantă, e tratată pe larg, la fel și relația cu P.D-ul și cu Guvernul Tăriceanu. Principalul merit al cărții e că ni-l arată pe Băsescu așa cum e el perceput de un colaborat apropiat: pe o parte conflictual, nedispus să lucreze în echipă, o persoană în jurul căruia nu crește nimic și are nevoie să-și aroge meritele, mitocan și neprotocolar; pe altă parte autoritar, băgând spaima în miniștrii care muncesc și de frica lui, interesat de relația cu Republica Moldova și foarte clar în politica externă, unde ne-au fost deschise multe porți - un merit incontestabil al administrației sale.
În mod cert, doamna Săftoiu îi plătește niște polițe lui Băse, dar o face într-un mod echilibrat, încercând să-i evidențieze toate laturile, dacă ar fi vrut să-l pună într-o lumină exclusiv negativă cred caă ar fi avut destul material în jurnal, așa cum spune în introducere, o parte din grotesc a rămas ascunsă. Merită citită cartea? Da, nu e lungă, e o rememorare utilă a unor ani în care s-au întâmplat multe lucruri bune pentru România dar care au iscat și multe politici dezastruoase care ne-au adus în această situație internă permanent conflictuală, imatură și incompatibilă cu statutul de țară membră E.U.
Bonus, Berlusconi:
Postări
