A fost sau n-a fost fugă de la locul accidentului?

Acum că v-am momit cu titlul, trebuie precizat că din punct de vedere legal, un accident fără victime se declară în 24 ore la Poliție.

Povestea: luni dimineața mă sună mama că a auzit un zgomot pe stradă, a ieșit în balcon și a văzut un domn care își inspecta mașina. L-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva, acesta a ignorat-o, s-a urcat în mașină fără să zică nimic și a plecat. Îl știa din vedere ca fiind din cartier. A coborât să verifice mașina ei, ambele portiere dinspre stradă erau zgâriate.

Avem camere de supraghere.. iaca filmul.

Am ajuns acasă, m-am uitat la mașină, avea o zgârietură neagră pe portiera din față și unele mai fine, de tablă rasă, pe cea din spate. Am convenit că nu e mare lucru, nu vrem plata daunelor (așa e mama, miloasă), dar vrem să aflăm de ce a fost vecinul așa nesimțit și a tulit-o.

Din film se vede că omul e neperturbat, eu bănuiam că n-a auzit că a vorbit mama cu el și a plecat pur și simplu. Tot din film se vede că manevra mașinii e super dubioasă și nu e cel mai potrivit unghi pentru a stabili dacă el a ras mașina sau nu.

Dar dacă filmul e dubios, omul e și mai dubios. În trecut, cam prin studenție, am mai avut două interacțiuni cu el: o dată a încercat să ne mintă că are închiriată pentru tenis sala unde jucam baschet (avea aprobarea expirată, dar stătea cu degetul pe acea porțiune a foii) și altă dată a fost aproape să sară la bătaie la mine (detaliez altă dată, păstrez povestea de rezervă). Cu ocazia aceea am aflat unde stă, la 2 minute de noi, ne mai văzusem de multe ori pe stradă, știam că încă locuiește în cartier.

Mi-am salvat filmulețul din NVR, am tipărit o captură de ecran și m-am dus la el. N-a răspuns nimeni la poartă, i-am lăsat foaia în poștă (cu numărul meu de telefon) și am plecat. După câțiva metri dau de el, venea acasă. Întorc mașina, îl ajung în fața porții și-l întreb dacă cumva a lovit o mașină pe strada X. Zice că nu. Îi zic că nu vrem compensanție dar vrem să știm de ce n-a vorbit cu mama: spune că n-avea timp, se grăbea. Îl întreb de ce a coborât să se uite la mașina lui și zice că are voie să se uite la mașina lui când vrea el. Cu argumente din astea, atitudine țâfnoasă și istoricul lui deja mă săturasem, mai ales că vorbisem politicos cu el. Îi zic că atunci s-ar putea să-și facă timp pentru poliție. Ia ceva din casă, se urcă în mașină și pleacă, zicându-mi să fac ce vreau. În timpul cât a intrat în casă îi inspectez mașina, era plină de julituri, prea complicat de stabilit dacă el a fost, mai ales că urma era de element de protecție din plastic negru (bară sau ornament).

După ce pleacă, iese nevasta și mă întreabă despre ce a fost vorba. Îi explic, îi spun că n-am venit cu scandal, nu vreau bani de la ei ci doar să lămuresc o fază de căcat.

Peste alte 30 de minute începe să mă sune insistent. Eram într-o discuție îi dau reject. A cincea oară ies și întreb care-i urgența. Îmi zice, tot țâfnos, probabil rugat de soție să sune, că el n-a lovit mașina și că a mers la 2 metri distanță de ea. Îi replic că strada nu-i atât de lată și-l mai rog să-mi spună o dată de ce n-a vorbit cu mama. Același răspuns, se grăbea. Apoi îl întreb de ce a oprit, apucase să se gândească și zice că s-a uitat la roată. Se vede pe înregistrare că dă cu mâna peste tabla mașinii și mama confirmă acest lucru. 

Discuția se încheie într-o notă stridentă, îi explic ce părere am eu despre el, relativ politicos și fără înjurături, dar cu decibeli, și închid telefonul. Nu o să-mi prind mintea cu el, chiar dacă-i un nesimțit.