To EU or not to UE

De ce nu ma bucur ca intram in UE:
- pentru ca n-am fost capabili sa intram cand era mishto si acum parca vad ca pleaca toti si ramanem doar noi si bulgarii;
- pentru ca ma enerveaza aia de la stiri cand zic ca o sa devenim europeni. gresit, gresit, gresit! suntem europeni, o sa devenim unionisti;
- pentru ca nu mai recuperez tva-ul la chestiile faine pe care le cumpar din Germania pt prieteni si care aici o sa coste in continuare dublu, cu sau fara taxa de lux;
- pentru ca o sa se reduca nr de duty-free-uri din vami si n-o sa mai aduca soferii Jack ieftin;
- pentru taxa de prima inmatriculare care este o absurditate, o masina de 3 ani e mai scumpa decat una de 4 ani sau una de 2 ani! (1 an: 1530 eur, 2-3 ani: 1771 eur, 4 ani: 1614 eur)
- pentru ca o Corona o sa coste cat in Las Vegas;
- pentru ca tot va trebui sa car pasaportul cu mine si sa-mi fac asigurare medicala suplimentara, sa "mananca" si gura lor, mama lor de asiguratori hotzi;
- pentru ca s-a scumpit RCA-ul si toate Daciile promotia '80 primesc carte verde, as if..
- pentru ca nu mai putem taia porcul cu cutitul dar de maidanezi nu zice nimeni nimic;
- pentru ca nu mai pot sa mananc carnatz de Craciun si sa fac herpes. Sau asta o fi de bine?

Tell me what you think:

Citește în continuare

Ou sont les neiges d'antan?

Anul asta toata lumea se plange ca nu avem zapada de Craciun. Din cate imi amintesc eu, Craciunul alb a fost mai mult exceptia ultimilor ani. Asta e, taiem brazii, omoram marmotele, incalzire globala. Peste 30 de ani o sa-mi duc nepotii la strand, probabil, si o sa avem o hawaian party.

Flashback: anul I de facultate, proaspat sofer, dacia 1310 a familiei. Noaptea de ajun, plecat la colindat cu gashca din liceu. Frigggg. -20 grade. Dacia mergea doar cu socul tras iar colegul din dreapta razuia parbrizul cu o cartela telefonica Romtelecom ca sa obtinem un patratel de vizibilitate. Dar a fost mishto. Deci: Ou sont les neiges d'antan?

Citește în continuare

hunting reindeers

Eu si bradul meu va uram Sarbatori Fericite!

Sa-l scuzati ca e asa sec...e primul an si am planuit intai brad de plastic, apoi natural de 1.5 metri si m-am ales cu dihania asta Pe ultima suta de metri o sa-i mai caut niste luminitze ca sa-l mai invioreze. In rest este un brad ok, nu fumeaza, nu bea, vine devreme acasa si nu face murdarie in casa.
Anybody seen Rudolph?

Citește în continuare

Femeile si pacea-n lume

Reiau tema anterioara:
Dragele mele prietene, de ce oare nu va plac voua brazii de plastic si hainele de blana sintetica? De ce vreti sa omoram planeta?? Cum ramane cu pacea-n lume si toata gargara aia. Cum ramane cu afectiunea voastra materna? Ganditi-va ca bradul din poza era taiat ca sa-l expuneti in sufragerie pentru o luna in loc sa creasca mare si frumos. Comentati, faceti-ma sa inteleg de unde atatea resentimente fatza de bradutzul din plastic: il scoti din punga, il stergi de praf, il pui pe mobila, Marry Christmas, Happy new year, inapoi in punga si in pod cu el. Dar nuuu, daca Turcu vrea brad ecologic e Grinch-ul care omoara spiritul Craciunului... Poate ca ar trebui sa-l omor, pe acest spirit, daca doar in asta consta. Poate ca asa ar trebui sa faceti si voi. Poate ca asa o sa avem brazi si peste 50 de ani. Sunt patetic, stiu, si foarte putin preocupat de ecologie in mod normal, dar voi?? Aici e paradoxul...

Citește în continuare

Entry for December 18, 2006

Am intrat in concediuuuuu. N-am ce sa va zic mai mult pentru ca astazi a fost prima zi, petrecuta cu picioarele in sus (dimineata) si prin supermarketuri sau blocat in trafic (dupa amiaza). N-am planuri maretze. Vreau doar sa stau acasa si sa nu fac nimic. Sau aproape nimic. Momentan caut ornamente pentru brad, anul asta e primul in care stau singur asa ca trebuie sa incep de la zero si mi-am comandat un bradut de 1,5 m pentru ca toate fetele cu care am vorbit au considerat o "blasfemie" bradutzul de plastic ecologic. Asta e, nu pot contrazice cel mai bun prieten al omului.

Va delectez cu o poza de la Christmas Party. Domnisoara din coshuletz este Miruna si este fata colegului Vali. She's a doll...

Citește în continuare

Stai...nu ma ocoli

Va place Directia 5? Presupun ca la intrebarea asta majoritatea fetelor o sa raspunda "daaaa. ce bucata e solistul". Mie-mi place de cand i-am vazut la mare, acum vreo 5-6 ani, la Neptun, concertand pe plaja. Era o seara furtunoasa, cu o briza puternica, care amplifica efectul scenic fluturand toate hainele largi de vara. Muzica rock, luminile scenei si apropierea furtunii au creat o atmosfera care face diferenta intre inregistrarea de studio si concertul live. Ceva asemanator am vazut tot la mare la concertul Timpuri Noi, acum si mai multi ani, cand am ramas uimit de ce poate sa faca Iliescu cu chitara.
Intre timp baietii au schimbat un pic stilul. Canta...Ambiental (numele ultimului album) iar pentru a-si promova DVD-ul ce contine inregistrarea concertului din toamna aceasta au lansat aceasta noua piesa: Stai, nu ma ocoli. Din cate am vazut eu pe la tv, piesa are doua varianta, una mai alerta, mixata up-tempo si una mai linistita, dar nu chiar chillout; v-o recomand pe a doua, suna bine de tot. Surpriza: nu e rockul sau balada pe care o asteptati desi are versuri de genul "Norii in cer se aduna, esti ca o furtuna". Mishto di tat!

Citește în continuare

Helloooo, Playmates? WTF??

Pentru ca Liquid-ul vineri seara seamana cu un cavou bantuit, redus ca dimensiuni de niste perdele negre ce ascund o treime din spatiu pentru a grupa putinii oameni ce vor sa se distreze ascultand Cream iar Caro este inchis pentru renovare am decis sa facem vizita bi-anuala in unul dintre cele mai faimoase cluburi sibiene - Nomad. Mai pompos: Nomad Philosophy II (ca primul a ars). In slang: la maimutze. Cu ocazia asta am inteles de ce au vopsit peretii in negru: ca sa se vada camasile, curelele si pantofii albi, bineineles! Pretextul: Playboy party. Realitatea: in intervalul 12-1 cat am rezistat acolo, nici picior de playmate sau bunnies, toate locurile rezervate dar jumatate goale, in schimb prezent aproape tot lotul sibian de culturism viteza (adica bodybuilderi cu BMW). Fete: cateva, la masa patronului, in rest 2-3 fatuce pierdute in spatiu. Neinteresant. Viatza gria cum ar zice o buna pretena.

Citește în continuare

Kosice, 2005

Iti mai aduci aminte bai fost coleg, acum un an si vreo luna, cand am fost noi in delegatie in Slovacia, la Kosice? Ce saptamana! Mai stii cum am trecut noi trei granitze la dus si trei la intors fara actele masinii? Ca erau in seif si posesorii cheilor in USA respectiv Germania? De ne-am dus ca orbetzii doar cu niste copii xerox aproape ilizibile? Mai stii cand ne-am intors in Romania ca te-a intrebat ofitzerul de frontiera daca tu pleci pe jos mai departe sau ramai cu mine in granitza ca n-avem acte? Ce ti-a cazut fatza, he he. Mai stii ca eram deja satui de certuri cu toti vamesii si le-am zis ca le lasam masina acolo si venim acasa cu taxiul?

Mai stii ce am chefuit noi cu o seara inainte in Kosice cu Andrea (Andrea cu un „e“, ca asa e la ei)? Mai stii ma betzivule ca te-ai facut ca orbetele si in loc sa dansez cu bunaciunea aia de fata a trebuit sa stam amandoi cu ochii pe tine sa nu iei bataie? Ca te luai in gura cu toti umflatii, cica tu faceai gat la ei ca “problem?” si aia erau mafiotii locali. Asa ne trebe daca ne-am lasat dusi de Andrea in localul ei favorit la un ceai. Adica „ceai“. Ceai Tatra. 52% alcool. Mic si roshu. Si Cola pe langa sa-l mai stinga. Ai baut 5 pahare mah copile! Erai racheta! Mai stii ca am facut un calcul si am vazut ca ne-am pilit cu echivalentul a 100.000 lei? Ai dansat cu vreo 12 gagici din restaurantul ala intitulat pompos discoteca, ca aveau un stroboscop deasupra ringului de dans. Dar mese de restaurant cu fetze de mese albe. Dar mai tzii minte ca la 11 seara nu mai statea nimeni la mese si dansau toti in draci? Cu exceptia la aia mari si rai, in negru, de care te luai tu, afurisitule! Mai tzii minte rusoaicele alea doua care nu stiau o boaba de engleza, la care vrajeai si le tot ziceai “Money? No problem!” si eu radeam, ca eu iti plateam berea! Mai stii ca l-ai ajutat pe un alt betziv sa mearga la „toaleta“? Unde naiba l-ai dus mah, ca buda nu era la etaj cum credeai tu, era la parter! Vai de capul tau de ametzit!

Citește în continuare

La multi ani Nicolitzelor!

Turcu. Calin Turcu. Calin-Nicolae Turcu. La noi in familie si tata e Nicolae si bunicul a fost Nicolae si strabunicul...nu stiu dar ma interesez. Problema mea este: daca o sa am doua fetitze gemene asa cum mi-am propus - pe care o sa o botez Nicolae?

Citește în continuare

Entry for November 30, 2006

Astazi povestim despre taxe. Eu, ca un mic nomad ce sunt, platesc destul de putin pentru apartamentul meu de bloc. Taxa de intretinere vine cam 15 RON, gazul nu trece nici el de 20 RON (acum probabil o sa fie mai mult de cand s-a facut frig si am pornit incalzirea) si cel mai mult dau pe abonamentul la Romtelecom, vreo 33 RON, desi nu ma intrebati de ce mai tin numarul si la ce-mi trebuie. Electrica e cel mai de treaba partner de contract si-mi trimite tot facturi cu sume negative. Povestea e simpla: vreo jumatate de an am tot platit prezumat cam 100 RON pe luna si pentru ca n-a stat nimeni acolo le-am dat niste bani degeaba. Acum, dupa ce au facut regularizarea, imi trimit facturi negative ca sa-si mai scada din datoria fatza de mine. Partea faina e ca de curand a avut loc o noua regularizare…la care mi-a crescut suma creditata! Asa ca in loc sa se aproprie de zero cu suma pe care mi-o datoreaza, aceasta a crescut. Bineinteles ca nu ma duc sa fac scandal, tzin facturile la indemana pentru cand s-o sparge buba si sper ca, daca merge in ritmul asta, in vreo cativa ani sa-i cumpar. Cand i-oi credita suficient de mult fac un “hostile takeover” si devin actionar principal la Electrica. Singurul impediment este faptul ca mi-am luat televizor, model nou. Cand e pornit se invarte discul de la contorul de curent de zici ca e tras de hamsteri dopatzi. Se pare ca e asa de cunoscuta problema incat i-au pus si un mod “economy” in care imaginea e mai putin intensa. But Life’s Good!

Citește în continuare

Music - Dreams4

nHehe, cred ca v-as putea recomanda tot ce scoate label-ul Cafe del Mar. Dar Dreams 4 merita ascultat si de catre cei care nu sunt fani chillout. Este muzica ideala pentru o seara linistita pe canapea, intr-o companie placuta. Va imaginati voi detaliile pentru ca am impresia ca reiau o tema mai veche de-a mea: canapeaua, vinul, muzica, compania...o fi vreo obsesie sau doar dorinta de wellness - un cuvant foarte la moda, ruda buna cu "snob". But I like it

Citește în continuare

PULSE

Pink Floyd - Pulse DVD: a aparut si materialul video cu faimosul concert din 1994. N-am decat un epitet: grandios. Cea mai buna combinatie de muzica - si ce muzica prelucrata - si inginerie scenica. Era inca moda laserelor dar nu se face exces de ele, in schimb jocurile de lumini sunt fantastice si foarte bine alese, de la explozia de alb in momentele tumultoase, pana la paleta de culori calde proiectata pe fundalul scenei la acordurile romantice. Totul completat de ecranul rotund pe care rulau secvente din videoclipurile trupei. Concertul se deschide cu piesa Shine On You Crazy Diamond iar the grand finale este cu Wish you were here si Comfortably Numb cu doua solo-uri de chitara ale lui Gilmour ce-ti ridica parul pe mana. Una peste alta, vreo doua ore jumate de concert, plus inca ceva extraneous features pana la un total de 4 ore pe 2 dvd-uri. Totul la 15 euro (Germania) sau 90 RON (Media Galaxy - iar suntem hoti) - pe asta l-am cumparat ca sa nu mai urle la mine Adela ca-s pirat :) Merita banii!

Citește în continuare

Entry for November 22, 2006

Ah, Slovacia… viata la tzara… ce bine ca maine vin acasa! Astazi ploua si din motive necunoscute mie miroase mai urat ca de obicei. Adica mirosul de la fabrica de zahar din apropiere “bate” pana la noi. Secretara m-a intrebat cand mai vin – i-am zis ca ori la primavara, ori la toamna, ca iarna e prea frig iar vara prea cald. Iar cand bate vantul pute.

Ca vorbeam de venit acasa: trebuie sa merg la Munchen ca sa iau avionul spre Sibiu pentru ca Austrian Airlines sunt de kkt si cer 425 de euro pt un bilet Viena – Sibiu (un singur zbor). La Munchen poti sa zbor dus-intors cu 330 de euro, cu Tarom. Asa ca face Turcu inca 5-6 ore cu masina maine ca sa plateasca clientul mai putin…

Nu prea am eu experienta cu firmele de productie din Romania, dar ma gandesc ca acasa cand treci prin fabrica impreuna cu seful te saluta oamenii macar dand din cap. Astia intorc capul in alta parte si nici nu-l baga in seama pe neamtz. La unii li se rupe si sunt senini si detasati iar altii sunt incruntati, posmorati si artzagosi, dar toti dezinteresati. Noroc cu secretara asta care duce firma in spate ca e insteatza si intelege mai mult ca restul la un loc.

Azi si-au cumparat MS Office cu licenta pentru 3 calculatoare. Daca n-ai internet e un chin sa-l activezi. Trebuie sa suni la hotline, sa dictezi numarul de produs de 54 de caractere si sa primesti inapoi un cod de activare de 35 de caractere. Si asta pentru fiecare calculator in parte. Daca aveti mai mult de 10 calculatoare si internet ioc va recomand versiunea Enterprise, care nu trebuie activata. Cam cat dati pe telefon dati si pe ea probabil.

Oraselul e micutz, dar umbla vorba ca se cam fac afaceri necurate pe aici. La cum se fura nici nu-i de mirare. Mafie in trening. V-am zis ca le-au furat un microbuz nou, intr-o noapte, din fatza blocului. Asa ca si-au luat doua van-uri Citroen la mana a doua si stau linistiti ca se prefera marcile concernului VW. Acum le-au furat doar antena :)

Citește în continuare

Entry for November 18, 2006

O seara friguroasa de noiembrie… ce poate fi mai frumos decat sa asculti Cafe del Mar – Dreams 4 (excelent) si sa ti-o petreci in Mannheim, pe peron, asteptand trenul urmator spre Ulm. Vestea buna e ca l-am prins, nu ca data trecuta. La plecarea din Solingen am avut placerea de a alege intre un Regional Express, care trebuia sa vina la 18:15 si ICE-ul meu care trebuia sa vina la 18:27, dar culmea, RE-ul a avut 12 minute intarziere asa ca s-au suprapus perfect. Nu in gara, ci pe orar. Si pe aceeasi linie. Din pacate a venit RE-ul, oare cum or fi stabilit prioritatile? ICE-ul meu a avut 8 minute intarziere din cauza asta, fapt pt care mi-am cam muscat buzele pentru ca stiam la Mannheim am doar 7 minute intre trenuri. Dar ca sa vezi minune, si ICE-ul al doilea avea intarziere – 20 de minute, asa ca l-am prins. Eram o turma de pinguini disperati, care au “sarit” dintr-un tren si au fugit la urmatorul doar ca sa constate ca peronul era gol si un scroll pe ecran ne anunta implacabil cele 20 de minute de intarziere. Si atunci te intrebi… la ce folos sa goneasca trenurile astea cu 120 km/h si atata inginerie la mijloc (ca nu-i usor sa stabilizezi ditamai animalul la viteza asta) daca sunt operate de niste prosti? Poate ca sunt prea dur, dar am cunoscut cativa oameni care lucreaza la caile ferate in Romania si nu cred ca colegii lor nemti sunt mai destepti. De exemplu astazi seful de tren n-a fost capabil sa zica si-n engleza ca avem 10 minute intarziere, a zis (si si-a cerut scuze) doar in germana.

Pe peron constati ca fiecare este pe mica sa insula. Majoritatea cu castile in urechi, aproape nimeni nu povesteste. O doamna in varsta, in parpalac gri si par alb, cu poseta sub brat, asculta in casti muzica clasica si sperie calatorii care trec pe langa ea cu triluri de opera. Are voce!

Ma indrept catre un weekend excelent, sambata lucrez in Ulm iar duminica mergem in Slovacia by car. Sa vedem ce se mai fura zilele astea

Citește în continuare

Spam me baby!

We don’t need no information,
Spammer leave the kids alone!

…dar ne-ar trebui niste educatie pentru ca dubla negatie este interzisa in engleza.

Chezchevuzavepreparepurojurdi? Spam. Nu conserva de porc ci celalalt rahat, cel electronic. Din gogonelele de astazi:

Hi, It’s Elinor (desi in adresa de email scrie Deborah). Ma invita sa cumpar actiuni la The Motion Picture Group cu 0.25$, joi dimineata la prima ora, pentru ca o sa le creasca pretul astronomic datorita noului film pe care se pregatesc sa-l lanseze. Si acum vine partea amuzanta: filmul il va avea ca protagonist pe Keifer Southerland (mici deosebiri fatza de numele actorului cunoscut) si va fi transmis la ore de varf pe …VH1. Wow, probabil intre un videoclip cu Celine Dion si unul cu Aerosmith. Du-te neamule si cumpara actiuni la MPRG, care probabil nici nu e o companie din industria filmului, ca sa devii noul Adrian Sarbu!

Partea excitanta a businessului: Viagraaaa. Yummie. Daca stai si ii citesti pe astia, care incep, prieteneste si caldutz cu “Hello my friend”, te apuca depresia. Cica nu-i nimic ca esti penal - si restul lumii e la fel, noroc ca-s ei destepti si au remediul, asa ca de ce nu mergi pe ekimbanga.com (danga langa, ce nume bine ales) si iti faci un stoc de-ti lasi prietena “speechless”. Asa ca daca vrei sa cumperi niste zahar sub forma de pastile intra acolo si aprovizioneaza-te. Rog fostele prietene eventual cititoare de blog sa se abtine de la comentarii (pozitive bineinteles) pe marginea acestui subiect

Iti trebuie software? Nici o problema! De ce sa dai 3995$ pe AutoCad 2007 cand poti sa iei versiunea OEM cu 129.95$. Diferenta este doar ca nu ti-l livreaza in cutie de carton si trebuie sa-l descarci de pe site-ul lor. Mai bine ziceau ca e versiunea pentru prosti, apreciam sinceritatea. Deci de acolo face Autodesk-ul toti banii, din cutia de carton de fapt! Bine, nu prea cred ca se vinde AutoCad-ul OEM pentru ca nu-i software de uz general, tip Office, sa vina cu un calculator nou, dar astea-s detalii deja, la fel ca si faptul ca nu exista asa diferenta mare intre preturile OEM si retail. Tu cumpara de pe site, ca e legal! (BSA-ul sa faca bine sa observe ca nu dau numele site-ului)

In concluzie, daca vreti sa va distrati cititi-va spamul. Imi pare rau ca mi-a venit ideea asta dupa ce am sters cele 160 de mesaje primite in ultimele zile si a trebuit sa ma multumesc doar cu captura ultimelor ore. Doamnelor/domnisoarelor, nu va faceti ganduri amare in legatura cu unele mesaje care s-ar putea sa nu va ajute, sigur sunt altele care vor dori sa va deformeze putin, in bine, of course.

BTW: care e cel mai amuzant spam pe care l-ati primit?

PS Tehnic: exista Romanian Black List (RBL), o lista cu toti spammerii romani cunoscuti. Administratorii competenti o implementeaza in serverele de email (impreuna cu listele internationale) si pe baza ei se filtreaza posta electronica. Daca primiti mailuri insistente de la careva, faceti-i o bucurie si bagati-l in lista. Fondatorul RBL are si blog si puteti citi acolo despre necazurile lui cu unul dintre cei bagati in lista: http://dragosh.bloghost.ro/2006/06/29/dealing-with-a-spammer

Citește în continuare

Entry for November 15, 2006

Iata-ma din nou in Geseke, in foarte cunoscuta regiune Saarland de care n-a auzit nici dracu’ (dar de Harz ati auzit?), adica undeva intr-un hotel cochet in mijlocul unui camp. Proprietarii, foarte inspirati, asa l-au si numit: Feldschlösschen. Spre surprinderea mea, acest “castelash”, “castelutz”, “castelishor” sau cum se traduce Schlösschen este destul de populat de calatori.

Calatoria pana aici a decurs bine; mi-am rezervat telefonic sclav. La firma mama. L-au invoit pe copchilul asta de la scoala (ca e azubi) ca sa ma astepte la aeroport la Düsseldorf si sa ma insoteasca saptamana asta. Adevarul este ca a fost o idee buna, ca n-aveam chef aseara sa mai dorm la firma si sa pierd azi dimineata timpul cu drumul pana aici ca sa-mi incep treaba doar la amiaza, asa ca l-am scos pe domnishor din scoala desi are saptamana viitoare vreo doua examene. Vineri trebuie sa ma duca la gara si dupa aia are timp tot weekendul sa invete, nu? J Si mai prinde si el meserie, mai face niste formulare, mai vede cum e sa urle lumea la tine. Data trecuta a fost nashpa, ma laudam eu intr-un post anterior ce bine e cand merge treaba si canta pasarelele…ei, atunci mi-au cantat mie in cap toti papagalii cu pretentii. Am muncit ca scavul, 40 de ore in 3 zile, si asta in doua saptamani consecutive, dar pana la urma i-am mai imblanzit pe acesti teutoni feroce. Dupa care m-am dus acasa si am facut instructie cu cei de la RDS ca trebuia sa ma descarc si eu pe cineva, nu? Cred ca atunci cand vede numarul de la firma noastre pe ecranul mobilului persoana noastra de contact de la aceasta minunata firma este trecuta de toate transpiratiile.

Transpiratiile m-au trecut si pe mine duminica dupa amiaza, ca am jucat baschet la un turneu de streetball la Sala Transilvania. Din pacate n-am castigat decat locul doi – va reamintesc ca data trecuta am castigat turneul – si marturiresc ca am fost nashpa. Detaliile o sa vi le dea Adela, ca am o presimtire ca o sa comenteze imediat ce vede postul asta. Asa-mi trebuie daca am stat sambata noaptea in oras pana la 4.30 dimineata si …m-am uitat la maimutze. Turneul a fost organizat de suporterii echipei CSU Sibiu.

CSU Sibiu a pierdut sambata meciul cu Elba Timisoara, ne-am enervat, dar nu foarte tare, mai ales ca seara era organizata petrecerea aniversara a forumului csufans.sibiul.ro, locul unde dezbatem si ne certam ca tziganii de cate ori pierde echipa. Ca orice eveniment al suporterilor si acesta a avut o slaba prezenta feminina.

Prezenta feminina exotica, dar inconjurata de o mare de frustrati, mi-a fost dat sa vad vineri noapte in Liquid, la petrecerea Hustler. Niste tanti din Ungaria au facut prostii iar niste romanashi s-au transformat in japonezi si au filmat si fotografiat toate miscarile acestor Ildiko plictisite. Foarte ciudat pentru epoca Internetului.

Internetul… locul in care scriu toate aceste aberatii in incercarea de a-mi trece plictiseala. Asta e unul dintre cele mai nashpa posturi din blog. E ca in bancul cu blonda si basculanta, n-am nimic de zis, doar ma laud. Hai pa.

Citește în continuare

Being Translated

One of the first languages my novels were translated into was Dutch. Now, I cannot speak or read Dutch, my translator never made contact and, duly, the novels appeared. Because every Dutch person I had ever met spoke perfect English this was one set of translations that I never wondered about. But then, when “A Good Man in Africa”, “An Ice-Cream War” and “Stars and Bars” had been translated into, respectively, “Gewoon een Beste Kerel”, “Gewoon een Oorrlogie and Sterren”, “Strepen en een Gewoon Englesman”, I began to worry. What was this “Gewoon” business, for Heaven’s sake? Did they think I was writing some kind of serial novel? To this day I’ve never dared ask.

William Boyd – Bamboo (non-fiction writing)

Citește în continuare

Recomandarea saptamanii

Am primit de la un prieten U2 - Live in Chicago - DVD cu concertul din 2005, din turneul Vertigo. Super muzica. Inclusiv calitatea DVD-ului este exceptionala: sunet surround si format 16:9. Il auzisem deja, inregistrat de un spectator si pus pe net imediat dupa concert dar nu se compara calitatea. Mi-a placut la fel de mult doar Bruce Springsteen - The rising / on tour.

Citește în continuare

O plimbare prin Berlin

Am adaugat un album nou de poze - Berlin05. Contine imagini facute in ianuarie 2005 intr-o plimbare prin centrul orasului. Traseul incepe in Alexanderplatz (Turnul tv, Primaria ) apoi cladirile de-a lungul bulevardului Unter den Linden (Dom-ul, Opera, Univ. Humboldt, Ambasada Rusiei si un prototip Bugatti de 1001 CP) pana la Poarta Brandenburg si Hotelul Adlon situat langa ea (cel mai luxos din Germania). Apoi zona politica de pe malul raului Spree: Reichstag-ul si Bundeskanzleramt-ul. In drum spre Potsdamer Platz se trece pe langa monolitii din monumentul inchinat evreilor ucisi de nazisti. Potsdamer Platz a fost distrusa in timpul razboiului, a rezistat doar un perete din marea sala de bal a hotelului de acolo, perete care este incastrat acum in modernele cladiri din zona, ce apartin firmei DaimlerChrysler. Acolo este si SonyCenter, cartierul european al firmei. Unul din cei trei zgarie-nori are cel mai rapid ascensor din Europa si platforma este deschisa publicului. O bucata din zidul Berlinului a fost pastrata ca amintire, de fapt este locul unde a fost data prima lovitura zidului. Intr-o alta locatie se afla o biserica distrusa de bombardamente, langa care a fost construita una noua, ansamblul fiind relativ interesant. Apoi seara am facut drumul invers spre Alexanderplatz, noaptea fiind si mai spectaculos, mai ales copacii impodobiti pentru sarbatorile de iarna.

Citește în continuare

Entry for October 24, 2006

Iata-ma din nou la Berlin. Pana acum n-am facut nimic deosebit in jumatatea asta de zi de cand am ajuns aici (e luni seara). Sunt la o turnatorie ai carei patroni sunt o doamna in varsta si fiul ei. Domnul “turnator” a plecat spre Nirvana de ceva vreme. Doamna a acumulat mult stress in ultimele trei saptamani in care i-a fost plecata in concediu manageritza si s-a dus si ea sa se relaxeze la resedinta ei din Toscana. Am cunoscut-o anul trecut, este o figura, bronzata intens la solar (la peste 60 de ani), plina de aur si imbracata cu haine D&G. Fiul ei, la vreo 40 de ani nu se remarca decat prin Porsche-ul Cayenne pe care-l duce. Momentan e in China, on businesss I presume. Si e foarte bine ca-s dusi amandoi, pentru ca putem sa lucram fara sa facem gulu-gulu si lugu-lugu si sa ascultam tot felul de pretentii extravagante pe care nu stim cum sa le satisfacem (si fara sa mi se ridice parul pe mana cand ma uit la doamna cu aspect crocant – era un personaj cam la fel in comedia There’s something about Marry cu Cameron Diaz).

Se pare pare ca si la Berlin se fura. Intr-un weekend le-au disparut din curtea firmei, incuiata, 20 de tone de zinc. Fiul patroanei a fost si el jefuit. I-au intrat in casa noaptea si i-au luat cheile de la Porsche si de la un BMW serie mare (inchiriat) si, bineinteles, si masinile din fatza casei. Noroc cu politia germana ca i-a descoprit Cayenne-ul pe un trailer aproape de granita cu Polonia. Asta imi aduce aminte de bancul cu rusul care fura doua masini din Germania pentru ca drumul spre casa trece prin Polonia.

Daca stau sa ma gandesc.. de ceva timp am aflat ca i-au furat microbuzul VW clientului la care am fost in Slovacia, in seara urmatoare plecarii mele, acum astia… oare le aduc ghinion? O sa vedem pentru ca in noiembrie ma intorc in Slovacia. Vinde cineva un seif portabil?

PS. Poza e de anul trecut

Citește în continuare

Entry for October 22, 2006

Buna seara,

n-am mai scris de mult, stiu. Sunt in Germania de o saptamana, am lucrat intens asa ca nu am avut timp sa “fabulez” seara la hotel. Dar astazi am zis sa fac o plimbare pana la Bonn, se afla la doar 75 km de Solingen, sa vad cum arata fosta capitala a Germaniei. Nu mi-a parut rau, este un oras foarte romantic, asa cum puteti vedea si in albumul foto. Am descoperit trei zone frumoase: orasul vechi, promenata de pe malul Rinului si zona Universitatii, toate adiacente. Este un oras tanar, plin de studenti dar am vazut si destui betivi, din cate am citit Bonnul a avut mari probleme cu somajul dupa ce s-a mutat capitala de acolo iar statul german a oferit foarte multi bani ca suport pentru tranzitie.

Am insistat mai mult pe pozele cu natura pentru ca toamna imi place la nebunie si mi-am incercat talentele de fotograf amator. Sper sa va placa!

Saptamana viitoare sunt la Berlin, asa ca poate o sa fie ceva interesant de povestit de acolo.

Citește în continuare

Entry for October 11, 2006

Ni se asfalteaza strada. Pe care e firma. Fapt ce presupune un adevarat balet in functie de etapa santierului. Astazi a fost faza pe trotir si bordura. Adica mutati masinile ca asfaltam. Si n-au asfaltat. Dar cand mutam masina imi sare in fatza un domn de dupa un camion, dand din maini si cu o fatza zambitoare. Cand mai fac cativa metri incet spre el, ii piere rasul. Se holbeaza la mine. Opresc masina in dreptul lui. Fuge in fatza masinii se apleaca si scoate un “aaaa”. Mi-a stat inima, am crezut ca am dat peste vreun muncitor aflat in vreun canal sau cine stie ce unealta aflata de-a latul strazii si pe care eu n-am remarcat-o. Desi nu simtisem nici un soc si vizibilitatea era buna. Deschid geamul si-l intreb ce are. Zice ca a crezut ca sunt un coleg de-al lui ca are acelasi nr la masina si aceeasi marca, difera doar cifrele numarului. Bine ca nu mi-a facut vreo farsa dupa ce parcam. Asfaltarea continua. Probabil si la anul.

Citește în continuare

Entry for October 05, 2006

A venit toamna… Cocorii s-au dus dracului. Eu am ramas. Si daca tot am ramas am cules si strugurii din gradina ca sa avem ce bea si la anul. Prea multe noutati nu sunt, astept “cu nerabdare” urmatoarea deplasare in Germania. Dar mai sunt 10 zile de viata, de toamna, pana atunci.

Poza e din weekend, de la Paltinis. Decorul e frumos, nuante de ruginiu, ca si dozele de bere uitate langa focurile stinse. Focurile nestinse sunt inconjurate de tzarani care asculta manele. Poate de aia s-au dus dracului cocorii…

Citește în continuare

Entry for September 23, 2006

Honey I'm hoooome! Si n-a fost simplu.
Primul zbor l-am avut de la Köln la München cu DBA. A intarziat 40 de minute de aproape nu l-am mai prins pe cel de-al doilea. Dar au fost draguti si mi-au facut transferul la bagaje pana la Sibiu ca altfel trebuia sa le ridic in München si sa le depun iarasi la Tarom. Cu biletul insa nu m-au putut ajuta, trebuia sa-mi emita Tarom altul pt zborul al doilea. Deh, parteneriate - sau poate nu. Am ajuns la München la ora 17.00 si la 17.45 decola avionul urmator. A trebuit sa fug prin tot Terminalul 1 ca sa ajung la ghiseul Tarom si apoi sa trec prin controlul pasapoartelor. E nashpa sa fugi in pantofi pe gresia aia din aeroport. Si am fugit ca ..Run Forrest. Dar m-am imbarcat cu bine.
Surpriza a fost la Sibiu - nema bagaje. Blesteme peste blesteme pt functionara de la DBA care m-a pus sa-mi dau si geanta de documente la bagajul de cala, cica era avionul plin. A trebuit sa-mi las aparatul foto acolo ca nu incapea in geanta la laptop - de asta nu ma despart decat cu scandal. In valiza mai aveam un laptop. Nou. Pt o colega. Probleme si ganduri...
Din fericire mi-au ajuns a doua zi si bagajele, surprinzator, nemaltratate. Asa s-au incheiat faptele mele de vitejie prin ieuropa de aceasta data. Plantele mele sunt bine, sanatoase. Cresc. Ma duc sa beau.

Citește în continuare

Cu sapa prin Europa. Episodul de astazi: cum ‚munceste’ blonzii

Nu stiu altii cum sunt dar eu in majoritatea cazurilor cand imi asez fundul in avionul ala mic care da singur din aripi pana-n Germania stiu ca o sa ma astepte vacanta. Da, vacanta. Monofilara munca la client mi se pare o lipsita de stress vacanta in care pot sa ma relaxez dupa nebunia multithreading de la birou. Clientul ordona, clientul are prioritate, clientul plateste, nimic altceva nu exista. Nu suna telefoane, nu exista colegi cu probleme (sau par foarte departe, oricum), statusul bine ales pe YM impune respect si nu te sacaie nimeni. Esti tratat ca un domn: cafea, suc si sandwichuri. Daca ai noroc si de cate o secretara dragutza, lucru mai rar prin Germania, poti sa zici ca ai luat si prima. In schimb tre’ sa livrezi. Daca nu livrezi toata domnia se duce naibii si incepe circul. Eu de bine, de rau, cam livrez. I deliver. Asa ca ramanem prieteni, inchidem saptamana si ne ducem toti fericiti acasa. Dupa care suna seful si de obicei multumeste. Daca clientul e multumit, vorba la Yahoo Team: norisorii pufosi valseaza pe cer si pasarelele canta. Sunt si exceptii:

1. Clienti foarte foarte tampiti – dar asta in principiu e vina ta, ca n-ai stiut sa-i indrepti pe calea cea buna sau ca ai fost fraier si te-ai bagat. Daca nu e vina ta, o sa devina cat de curand.
2. Sefi de proiect incompetenti (daca nu este proiectul tau) - astia ar trebui sa priceapa ce vrea clientul si sa-ti prezinte tie, programatorul, cerintele intr-o forma sintetizata. Daca seful de proiect e libelula poti sa faci ce vrei, ca oricum o sa fie vina ta.
3. Colegi incepatori – pe ei nu te poti supara, ca de aia sunt acolo, sa invete. Chiar daca 5 minute dureaza doua ore si in loc sa pleci la 17 se face 19 si tu inca mai sapi dupa eroarea care transforma un formular de 2 pagini in foileton si iti pune sumele din footer in antet. (Tema de casa pentru lingviste: Cum se zice footer in romaneste? memo pt mine: lecitina) Bonus: daca formularul respectiv mergea bine anterior si clientul tocmai vrea sa-l tipareasca, sa-l trimita si sa plece acasa. Nu e vina ta, dar n-ai sa poti dovedi niciodata.

Eh, punctul 3 si bonusul lui ni s-au intamplat noua aseara, dar ce mai conteaza ca oricum n-aveam ce face la hotel.

Sa revenim la partea frumoasa la vietii la blonzi: orarul de lucru. La 8 se vine la serviciu, se bea cafeaua si se verifica e-mailul. La 8.30 – 9 se ia masina firmei si se pleaca spre client. Se ajunge la client pe la 9.30-10, in functie de distanta, se face smalltalk, se bea cafea, se monteaza laptopul. Povesti, dans, bune maniere – daca e faza de inceput; lucrat – daca e faza avansata a proiectului. La 12-12.30 scurta pauza de masa. Papica servita de client sau mers la vreun fastfood din zona. Se poate sari in cazuri exceptionale. Continuat munca pana la ora 16.00 cand se da buna seara si se pleaca la firma. La 17.00 iesit punctual din firma, obosit dupa o zi stresanta.

Optional, daca se sta la hotel, exista varianta no worries plus plus. Trezirea la 8, micul dejun la 8.30, ajuns la client la 9. Lucrat pana la 16-17 si terminat epuizat lucrul.

Nota pentru cei care nu-mi sunteti colegi de serviciu:

Textul anterior este deformare grosolana a realitatii. Inca nu stiu ce-mi pierd mai repede: parul de pe cap sau neuronii din el. Exista si proiecte care nu merg chiar asa bine. Exista si cazuri cand trebuie sa lucrezi tot weekendul ca sa pregatesti ceva ce trebuie sa ruleze luni la prima ora sau nopti cand stai si sapi dupa erori (asa-i Peter? J). Exista si clienti care te pun intr-o camera aproape neincalzita, de-ti ingheata mainile si daca primesti o ceasca de cafea de la ei e mare lucru. Exista si dimineti cand trebuie sa te scoli la 4 ca sa ajungi in alta parte a Germaniei la 9 si sa fii capabil sa faci fatza unei zile in care o sa-ti pui mintea la contributie cat un paznic de CAP in intreaga lui viata. De fapt nu, cat un presedinte de CAP in intreaga lui viata. Exista si serile plictisitoare la hotel. Intentionam sa fie un entry funny. J De obicei e o meserie faina…

Citește în continuare

Entry for September 19, 2006

O noua saptamana, un alt client, damn! I feel like a whore. Un nou hotel, alte sandwichuri si junk food. De data asta sunt in plina civilizatie: langa o statie de benzina Aral, un McDonalds si cu …tadaaaa…. Internet wireless doamnelor si domnilor - la incredibilul pret de 18 euro pt 3 ore, asa ca ii invit sa si-l bage-n @ (sub coada de maimuta). In rest ce sa zic, hotelul e penal, baia e in dulap, daca gresesc usa intru in debara. Domnul de la receptie s-a chinuit vreo 10 minute sa socoteasca cat face camera pe noapte inclusiv micul dejun, totul multiplicat cu 3 nopti si 2 persoane. Si bineinteles ca a gresit. Noroc ca sunt eu domn si ca plateste firma, asa ca i-am atras atentia ca a calculat cu o marja de eroare de 110 euro - in minus. E drept ca am devenit brusc generos si datorita “vitzelului” de caine care ma amushina, desi nenea se lauda ca nu musca. Oricum pana la urma l-am scos din starea confuza in care se afla (nenea, nu cainele), ca a mai vrut sa ne dea doar un mic dejun la doua persoane si copia la factura in loc de original, plus ca nu-si gasea stampila (tot eu l-am salvat si de data asta, deh). Colegul este un “invatacel” neamt (N) trimis sa caste ochii si urechile si sa vada cum fac oamenii mari cand fac.

Si pentru ca cineva s-a plans ca nu prea scriu ce simt, va zic acum: nu mai simt ca ma ia naiba ca sambata seara dar ma bucur ca nu mai e mult si vin acasa ca altfel simt ca ma lasa simturile si in nesimtirea care ma apuca … dar nu, sa nu exageram. V-am pupat, o saptamana frumoasa. Aici e ceatza si ploua. Si canta pasarelele: papagalii lu’domnu’ de la receptie si in curand alea din capul meu…Great! vitzelul stie sa latre, asta nu era in trecut in brosura.

Citește în continuare

Entry for September 17, 2006

Weekendul asta n-a fost reusit deloc. Dar sa incep cu inceputul:

Vineri, dupa treaba, huraaa si la gara ca la 15.01 am tren spre Solingen, cartierul general al firmei. Ajung cu B la gara la 14:55 si ne apucam sa butonam la automatul de emis bilete, care are vreo 20 de optiuni, doar ca sa te enerveze cand vezi trenul cum sta gata de plecare. La final, vad ca nu pot plati cash, ma apuca disperarea dar imi amintesc ca am cardul de credit de la BT pe care nu l-am folosit niciodata. Il gasesc. Parola?!? Nu trebuie, noroc ca nu trebuie ca mai cautam si dupa aia, nu stiu unde am "stocat-o". Primesc biletul. Zice B: stai ca mai tipareste unul! Prima era chitanta. Tschüß! si fuga la tren. (Sfat: daca plecati din tzara sa va faceti card de credit la orice banca serioasa, compatibil Mastercard, ca nu va costa decat 10 RON pe an si va ofera credit folosibil international si daca depuneti banii pana luna urmatoare nu va ia nici dobanda).

In tren, incep sa-mi consult lista de calatorie, trebuie sa schimb vreo 3 trenuri pana la destinatie, pe care trebuia sa o ating la aprox 19.30. SMS la seful: Hallo, ma poti astepta la 19.30 la gara? Raspuns: Da, bineinteles Prima schimbare merge bine. A doua, la Frankfurt nu. Intarzie trenul si pierd ICE-ul urmator. Pix si hartie, fuga la automaul de bilete, introdu destinatia, cea mai apropiata legatura, lista detaliata a trenului. Noteaza datele pe foaie, anuleaza emiterea biletului (ca bilet am, doar informatii despre urmatorul tren nu). SMS la sefu': Am pierdut legatura, ajung doar la 21:40. Raspuns: E OK, te astept. ICE-ul spre Köln. Pe la Bonn ne anunta: avem 10 minute intarziere. Ma uit pe foaie, am doar 9 minute pana la trenul de Solingen, poate recupereaza intarzierea. Ajung in Köln cu 15 minute intarziere, dau mesaj din tren: Nu pleca de acasa ca iar am intarziere si pierd si legatura asta, te anunt cand stiu ora de sosire, fug prin pasaj la linia cealalta, vad cum pleaca trenul. Not again! Sun sefu' il anunt ca urmatorul tren ajunge la 22:20 dar zice sa stau acolo ca vine sa ma ia ca a plecat deja de acasa. Ajunge in 20 de minute, timp in care fac niste poze Domului aflat chiar langa gara, ajungem si noi la firma (ca aici dorm in weekend), e deja aproape 11. Puteam face un zbor intercontinental in timpul asta...noroc ca am o carte buna si iPod-ul.

Sambata, vreme faina afara, am chef de plimbare prin Düsseldorf, ca in Solingen n-ai ce face. Cateva telefoane, din pacate nimeni din cunoscuti nu-i in Düsseldorf, in schimb vin in Sibiu niste prieteni si eu nu-s acasa. Ma oftic moderat. Iau masinutza si ma duc in Düsseldorf, ca nu m-am mai plimbat de mult prin el. 20 de minute dureaza drumul pana in centrul orasului - 30 de km - ce inseamna autostrada si semafoarele sincronizate din oras... Las masina in parcare si ma plimb. Dispuse in mod paralel cu Rinul sunt orasul vechi si apoi strazile comerciale, dintre care cel mai faimos este bulevardul Kö pe care se afla multe magazine de firma. Düsseldorf este capitala modei in Germania, cred ca v-am mai spus, vezi o gramada de snobi, lume bine imbracata si masini scumpe pe acolo. Astazi n-am iesit la shopping, asa ca trec de zona moderna si ajung in orasul vechi. Strazile sunt pline de terase. Mi-e cam foame, n-am mai mancat nimic de vineri de la amiaza. Cum toata saptamana am trait cu sandwichuri ce-ar fi sa merg la Pizza Hut? Sau nu, mai bine sa mananc o friptura. Gasesc o steakhouse argentiniana, preturi decente, loc pe terasa, ma asez. Rumpsteak cu cartofi copti si salata. Suna bine. Friptura nu e cine stie ce dar pretul e corect si servirea rapida. Plec mai departe la plimbare, ajung pe malul Rinului. Promenada e plina de cafenele iar in spatele lor sunt mese de anticariat, pline de carti. Este weekend cultural. Ce-mi place la Düsseldorf este ca totdeauna se intampla ceva in weekend. Odata m-am trezit, ajuns pe faleza, ca schiaza unul pe langa mine. Era primavara si facusera o partie artificiala pentru ski fond. Altadata a fost maraton pe role. Ziua a fost excelenta, soare, 30 de grade, ca toata saptamana de altfel. Dupa ce-mi termin plimbarea si ajung inapoi la sediu incepe...

Mi-e foarte somn asa ca ma culc. Ma trezesc peste 2 ore, e deja 7 seara, cu o durere de cap destul de puternica. Incerc sa citesc niste ziare pe net dar durerea de cap creste. Incepe si stomacul sa se faca simtit. Urmatoarele doua ore nu vi le descriu. Injur toate fripturile din lume si modul lor de preparare. La ora 9 ma simt un pic mai bine si adorm pana azi, duminica, la 9 dimineata. Atata n-am mai dormit de ani buni...

Astazi, duminica, pita prajita si ceai. Vremea s-a stricat, e mohorat afara, deh, Solingen. Asa ca stau la calculator, aduc muzica de pe net si scriu memoriile astea inutile. Am pus pozele intr-un album intitulat germania_sept_06..

Weekendul asta n-a fost reusit deloc. ..

Citește în continuare

Recomandarea saptamanii

Multumita lui Peter, singurul coleg interesat de muzica in aceeasi masura ca si mine (restul sunteti niste lipitori baaa J ) am auzit o frumoasa melodie a formatiei Bliss – Wish you were here (nu e cover Pink Floyd). Cei de la Bliss sunt danezi si nu au scos albume proprii pana acum, au doar prezente pe compilatii de marca (Buddha Bar, Malkasten etc.) Pe aceste compilatii nu i-am remarcat dar am devenit interesat de ei odata ce am auzit WYWH si am descoperit o alta perla muzicala, din categoria chillout: Kissing. Piesa e superba, are niste incantatii arabe impletite interesant cu vocea senzuala a cantaretei, vioara, fluierul si acordeonul (mai ales acordeonul) realizand o ambianta sonora de exceptie. V-o recomand, mai ales celor mai romantici dintre voi.

“we could fly, you and I, on a cloud, kissing….”

Amazon.com: Bliss has become one of the true chill-out undergrounds classics

Citește în continuare

Me, myself and the Pope

Salutari din Germania… pentru a cata oara? De data asta mi-am dat intalnire sambata la Munchen, pe aeroport, cu prietenul meu pe care l-am vizitat la Vatican de Florii, Benedito. Din pacate el a ajuns mai devreme cu vreo ora asa ca pana sa aterizez si eu s-au incheiat onorurile militare si a plecat la un spritz cu Presedintele Germaniei. Dar nu-i nimic, ca nici eu nu m-am plictisit facand pe gentleman-ul si carand valiza domnisoarei aleia roscate pe care am cunoscut-o in halta Sibiu, viitoarea aerogara (BTW: au inceput lucrarile de modernizare - s-a pus un gard despartitor). Varu-meu mi-a oferit o cursa pe dealurile Bavariei cu unul dintre cele mai de seama produse ale lor (dupa varza si bere bineinteles), e vorba de BMW-ul care aproape m-a facut sa-mi para rau de banii dati pe bautura de vineri noapte pe care inca o mai aveam in interiorul meu. Dupa ce toti cei 143 de calutzi s-au asezat in parcarea casei am participat la reintregirea familiei noastre (ce chestie - sa-ti vezi parintii 4 ore intr-o luna si nici macar atunci acasa – urmare a programului nostru total disjunct: ei in concediu/eu acasa, eu in delegatie/ei acasa). Toti sunt bine, sanatosi, multumesc de intrebare. Si intre timp au ajuns si ai mei cu bine la Sibiu, asa ca eventualii hoti sa stea linistiti J

Duminica dupa amiza am plecat in calatorie cu trenul spre Forchheim, oraselul langa care sta prietenul si colegul meu de proiect B. Efectele vizitei Papei erau vizibile: trenul aproape plin, oameni cu steguletze cu “Gruß Gott” si baloane colorate care veneau de la intalnirea cu “Bene”. A fost o noua ocazie, dupa Vatican, sa raman uimit (eu fiind semi-ateu cu iradiatii ortodoxe) de puterea religiei, decenta oamenilor credinciosi si simpatia de care se bucura Papa. In Romania (desi suna asa cliche) vezi in majoritatea timpului doar niste imagini cenusii/negre ale Bisericii si credinciosilor, totul este un imens parastas si nu o bucurie a vietii. Cum sa nu compari atmosfera de sarbatoare de la Vatican, sub soarele placut de inceput de iunie si marea de oameni zgomotosi, imbracati in culori deschise, vii, ce realizau o atmosfera mai degraba asociata cu stadioanele de fotbal (inclusiv scandari “Be-ne-di-to“ si batai ritmice din palme) cu babele cu broboade si haine negre ce predomina in bisericile de la noi? 100-0 pentru catolici, dupa scorul meu personal. (Poza e de la Vatican)

Dar sa revin la tren: in unul din cele 3 cu care am calatorit am stat langa un grup de poloneze/nemtoaice si la un moment dat vine un cunoscut, probabil, de-al lor si incep sa povesteasca. Eram un fel de fileu intre grupul de femei si el si ma cam deranja pentru ca a inceput sa le faca poze peste mine. Cand si-a manifestat intentia sa le filmeze pentru un interviu (vroia ca una din ele sa le filmeze pe restul si fiecare sa spuna in germana si poloneza ce a insemnat vizita Papei pentru ele) i-am sugerat ca am putea face schimb de locuri. La inceput a zis ca nu poate sa ma desparta de “domnisoarele dragutze” si i-am zis ca nu e nici o problema, gandind in sinea mea ca standardele noastre de frumusetze difera destul de mult, dar a refuzat. Dupa cateva secunde, timp in care eu mi-am reluat lectura, a zis ca totusi, daca insist, trece langa ele, desi eu nu insistam. Apoi i-am lasat in plata ..Papei si mi-am continuat lectura, asa ca nu stiu ce fel de film a iesit si daca il vedem la Oscar sau pe net la poloneze-fierbinti.com (bagatzi aici bancul vostru preferat cu carnatul ala, polish)

Ajuns la Forchheim dupa peste 3 ore de tren am stat cu B la o halba de bere (doar una, dar de 1 litru) si o poveste. Astazi, luni, am venit la client, in Bad Windsheim unde toti au facut pünktlich Feierabend la 16:30 si eu a trebuit sa mai lucrez la hotel ca, deh, de aia si-au tras negru din Romania. Pentru ca B mai are treaba in alta parte, urmatoarele 2 zile o sa fiu singurel pe aici, muncind cu spor la client, doar eu si frumoasa secretara care-si mai baga din cand in cand nasul in biroul in care stau ca sa ma intrebe daca am nevoie de ceva si sa-mi aduca cafea. J Si, bineinteles, serile lungi de la hotel, cu filme, cartea, ziarele si scrisul la blog. Probabil ca locuitorii oraselului asta se trag din aceeasi familie si s-au casatorit cu verisoarele primare pentru ca peste drum de hotelul in care stau, Lebada de aur, este alt hotel intitulat, creativ, Vulturul de aur. Pregatiti-va pentru texte la fel de lungi in urmatoarele doua saptamani. Poate maine seara imi iau aparatul foto si fac un tur prin orasel, in cautarea Gastei de aur, a Sturzului de aur si a Pasarii Colibri ucisa cu Grebla de aur.

Citește în continuare

Recomandarea saptamanii

Cafe del Mar vol. 13 (Dublu CD)
Una din cele mai cunoscute serii de compilatii chillout - alaturi de Buddha Bar - a ajuns la volumul 13, lansat acum cateva saptamani. Pentru ca vara aproape a trecut si terase la malul marii nu prea se mai gasesc (cel putin in Sibiu ), merita ascultat seara, la un pahar de vin si o poveste cu prietenii. Pentru o intalnire romantica va recomand totusi Buddha Bar (primul CD).

Citește în continuare

Recomandarea saptamanii

Multumita Adelei care mi-a trimis Flori Albe am descoperit ca totusi imi place Florin Chilian. Stiam melodia Iubi dar cam atat si nici asta nu mi se parea mare lucru. Mai mult decat Flori Albe imi place Intoarce-te cand dorm. Dati-i o sansa, poate va place. Sunt lente amandoua. Si daca puteti, va rog sa-mi recomandati alte melodii de-ale lui, poate le-am scapat.
Gesturi false-par sofisticati...
Gol in minte, gol in suflet, gol in ochii goi, ciudati...
What sucks: Fedde Le Grand - Put your hands up for Detroit ( I love this city). And I hate this song.

Citește în continuare

Entry for August 30, 2006

Saptamana trecuta, club: povestesc cu un prieten, trece o fata cunoscuta pe langa mine, eye contact, dar n-apuc sa o salut. Mai tarziu o vad iarasi la cativa metri distanta, ma vede si ea, o salut, ma saluta. Ma duc la ea sa-mi cer scuze ca n-am apucat sa o salut prima data. O intreb ce mai face Cosmin, sotul ei (cel pe care defapt il stiam mai bine). Nu intelege. Repet intrebarea. Nu intelege. Incep sa ma simt penibil. Schimb subiectul si o intreb ce mai face. Oare am confundat-o? Ma intreaba si ea ce mai face vara-sa. Shit! Cine naiba-i vara-sa?? Imi e clar - ne confundam unul pe celalalt. O intreb daca ar trebui sa o cunosc pe vara-sa. Se uita la mine mirata, zice ca de la ea ma stie, ca ea m-a prezentat la Ocna cu vreo 2 sapt in urma (la momentul respectiv nu eram in Sibiu). Zambesc si-i zic ca sigur ne confundam unul pe celalalt. Apoi imi dau seama de unde o stiu, o tot vazusem cu un baiat pe care-l stiam din vedere prin oras, cativa ani la rand. Ii zic si confirma, dar s-au despartit. Too bad. Cred ca am facut si cunostinta dar imi era prea rusine ca sa mai imi amintesc numele.

Citește în continuare

Entry for August 24, 2006

Bietul Gh. Lazar... i-au facut o statuie noua in Piata Mare. Ati vazut-o? Este amplasata in coltzul dinspre "La Turn". Nu stiu ce a fost in capul sculptorului dar carturarul are mainile pana la genunchi.. niste palme si degete care l-ar face invidios pe orice pianist, urangutan sau jucator de baschet. Eu inteleg ca vechea "metoda" de predare include bataia, dar nu cred ca Lazar dadea toata ziua palme peste ceafa copiilor asa ca mai bine ii exagera sculptorul fruntea sau creierul decat mainile. Din cate stiu statuia este realizata de acelasi artist ca si vechea statuie a lui Gheorghitza - cu aia oare ce s-a intamplat, si-o pune primarul in curte?

Si daca tot vorbim de Piata Mare, ati vazut ca au facut fantana si in Cusca Rusinii? Foarte dragutz.

Citește în continuare

Entry for August 23, 2006

Sal'tare din concediu din frumosul oras Hermannstadt! Ma simt ... ca acasa. Ziua Ocna, noaptea clubbing. Cel putin saptamana trecuta ca acum s-a stricat vremea si mi-am mai revenit.

Cum fu weekendul: s-a deschis piscina de la baza de tratament de langa strandul din Ocna, asa ca acolo mi-am petrecut sambata si duminica dupa-amiaza. Apa nu e sarata, e normala, uda si rece ca doar sambata au deschis. Pretul e de 150.000 in timpul saptamanii si 200.000 in weekend, dar a fost 15RON promotional in primul weekend. In banii astia intra si sezlong si parcarea la masina, asa ca e rezonabil. Sa mergeti cat mai devreme ca numarul de sezlonguri e limitat si daca mergi prea tarziu nu mai faci plaja decat pe dale sau vanezi alti clienti care pleaca. Exista restaurant si pinguin asudat (ca e numai unul) care vine sa-ti ia comanda si-ti aduce bautura fara sa trebuiasca sa te misti de la soare... boierie frate! faraon ma fac (se vede ca am avut companie din Bucuresti, nu?)

In rest singura faza haioasa a fost cea de vineri seara - a fost white party in Uptown - adica tinuta obligatorie in alb. Ne-am intalnit cu prietenii pe terasa de la Atrium (cea mai romantica cafenea din Piata Mica dupa parerea mea, sa stai frumos cu iubita pe Podul Mincinosilor si sa-i zici..Draga, nu te mai iubesc!... si ea sa se arunce de pe pod) Dar sa revin la povestea cu albinosii. I-am recunoscut imediat pe prietenii mei - eram singura masa in alb - si dupa o scurta perioada am plecat pe jos spre Uptown. Maaare greseala! Se uita tot orasul dupa noi, ca am luat-o pe Centru. Sapte baieti imbracati in alb complet mergand pe bulevard. Eram ca de la orfelinat in excursie cu clasa. Ne-am facut si poza in fatza rondoului de flori din fatza Primariei din Piata Mare - apropo, a observat cineva ca e facuta sigla orasului din flori ? - asta ca sa nu ziceti ca eram beat. Din pacate n-am pozele cu cei saptem magnifici. Petrecerea a fost slaba, nu a fost atmosfera asa ca ne-am dus in Liquid unde canta formatia Simplu. Simplu: bullshit.

Vreau sa-mi exprim indignarea pentru modul cum se fac banii in orasul asta. Picolitzele din Uptown nu cred ca au inca 18 ani, sunt niste copile necajite in (maram) cel mai select club al orasului. Si iau 100 de euro pe luna (si nu, picolii nu primesc bacsis). Asta nu ar trebui sa fie totusi Thailanda..

Va pup din concediu!

PS. Mi-am luat planta. Dracaena mea are de azi o sora mai mica dar la fel de frumoasa.

PS2: Am aflat cum se numeste melodia aia de care v-am povestit acum vreo luna ca am cautat-o in draci pe net. Aia cu Everything gonna be alright. O canta belgienii de la Red Carpet si se numeste...Alright (duh!). A fost lansata in 2004 si n-a avut succes si au re-lansat-o in UK anul asta si a prins.

Citește în continuare

Entry for August 17, 2006

O foarte frumoasa zi de concediu, petrecuta la strandul din Bazna. Istn't it nice - ca sa ai parte de o baitza curata tre sa mergi 65 de km afara din Sibiu sau la viermisorii de la Ocna. Oras ieuropean. Sper ca macar unul din hotelurile ce apar in oras sa aiba si o piscina acoperita/descoperita - eu pariez pe Hotel Palace Dumbrava, pentru ca vrea sa fie de 5 stele.

Daca fac un calcul rapid, benzina si intrarea a Bazna (20 RON in timpul sapt, vreo 50 in w-end) ar echivala cu intrarea la Ocna + tratamentul dermatologic pentru eventuale boli de piele. Asa ca in fond e doar o chestie de gust...dulce sau sarat?

Ca veni vorba, am auzit o teorie interesanta furnizata de un prieten caruia i-am descris complexul rezidential Eden ce va fi ridicat pe drumul spre Ocna. Ii povesteam de terenurile de tenis si piscina descrisa in prospectul complexului si mi-a zis ca probabil aia e o tzeapa de marketing si ca proprietarul, ca tot romanul, va mai trage un bloc la final in locul piscinei si terenurilor. Time will tell...

Si un sfat gratis pentru alcoolicii insurati, metoda brevetata de vecinul meu: sta in garaj, langa masina, cu un prieten "la una mica". Probabil nevasta stie ca trebuie sa curete jiglerul.

Citește în continuare

Entry for August 16, 2006 / 2

Observatie din trafic: cei mai neinduratori soferi in trafic sunt ... taximetristii si femeile. Amandoua categoriile au tendinta de a-si lipi mana de claxon si a-l folosi la maxim la fiecare abatere a celor din jur care ii afecteaza. Pe locul 3: soferii de autobasculante, doar pt ca nu prea ii intalnesti prin oras Cred ca si cei din carute ar claxona dar se multumesc sa latre prin cainele anexa. Biciclistii fac si ei ce pot, adica injura printre dinti.

Eh, ca veni vorba de biciclisti... imi aduc aminte cand eram tanar si mergeam seara cu bicicleta la prietena mea. Odata se distrau unii dintr-un camion de beculetele mele intermitente atarnate in spatele bicicletei (intre timp au devenit comune dar atunci nu prea erau multe) si le-am aratat "the finger". Sa vezi urmariri pe centura cu camionul! Run, Forest, run! (centura Sibiului este o strada la periferie, a nu se confunda cu centura Bucurestiului ca n-am iesit la agatzat si nici peshte nu-s)

Sper ca fetele sa nu se simta atacate de observatia mea, este profund subiectiva si se bazeaza doar pe experienta mea. Astept comentariile voastre

Citește în continuare

Entry for August 16, 2006

Povestea zilei nu e deloc amuzanta. Vecina parintilor si a bunicii mele, o sasoaica in varsta de 88 de ani, a cazut la pat si se pare ca nu isi va mai reveni. Ceea ce e de admirat e puterea si forta ei, a fost deportata in Siberia si a supravietuit, e croitoreasa si a cusut pana astazi, tot cartierul isi modifica hainele la ea. O vedeam tot timpul trebaluind prin curte si mergand la cumparaturi. Dorinta ei de acum este sa mai traiasca pana la anul ca sa vada Romania in EU si Sibiul pregatit pentru 2007 - Capitala Culturala. Mi-ar placea sa i se indeplineasca dorinta...

Pe de alta parte imi pare rau ca femeia si-a pus toata nadejdea in cineva din aceeasi minoritate - primarul nostru. Probabil e foarte mandra de ceea ce a reusit sa faca un neamt in Sibiu, dar daca se uita peste gard vede cum se inalta un hotel de 7 etaje intr-o zona rezidentiala ce permite constructii de maxim 2 etaje, cu parcarea facuta pe domeniul public in locul parcului in care mi-am petrecut copilaria, totul prin bunavointa aceluiasi primar si a mafiotului (ca domn nu-i pot spune) care detine terenul - directorul Curtii de Conturi Sibiu. O poveste oferita cu complimentele FDGR pentru alegatorii lor.

Citește în continuare

Album of the week

Am dat peste un frumos album dublu intitulat The Best Acoustic Album in the World. "Dublu" - adica daca-l cumperi are doua CD-uri respectiv mp3-urile iti ocupa dublu de spatiu pe disc. Cazul meu este bineinteles cel din urma:) Supriza placuta - pe langa nume consacrate ca REM si Coldplay - este o formatie din Ohio numita Over the Rhine care canta o balada trista dar foarte frumoasa intitulata Born. Highly recommended!

I was born to laugh
I learned to laugh
Through my tears

Citește în continuare

Entry for August 14, 2006

Wow... am recitit partial ultimele mele posturi si suna a compunere de clasele I-IV. Imi cer scuze pentru ele, le-am scris pe fuga, in scurtele pauze dintre seminarii si in aeroport - dar cu gandul la voi, pentru ca stiu ca macar cativa si-au facut un obicei sa-mi citeasca blog-ul in mod regulat (thank you, thank you ... world peace). Ca sa nu o mai lungesc, mi-e rusine de unele dintre ele dar nu le mai schimb.

Sunt in concediu prima zi a fost plina, inca tot nu stiu unde o sa merg dar deocamdata ma bucur ca sunt acasa si imi revad prietenii. Poza e din Croatia, de acum 2 ani.

Citește în continuare

Entry for August 12, 2006

Sambata, ora 9, Germania

In ultima dupa amiaza in L.V. am ajuns si eu la piscina dupa care am salivat atata timp. Contrar la ce am auzit a fost gratis intrarea. A fost placut in apa sub soarele puternic al desertului. Dupa ce am terminat cu baia am plecat cu sefu’ la plimbare, am ajuns pana la hotelul Wynn, ultimul deschis in L.V. (in 2005) Acolo am si luat masa de seara dupa ce inainte am dat o raita pe la un mall si ne-am speriat de preturile de la Levi’s ca la intrare erau doar blugi cu 150-350$. Dar apoi am descoperit si perechile normale, sub 50$.

Pe la 11 am ajuns in camera de hotel si am dormit pana la 3 dimineata pentru ca zborul era la 7 si cica erau cozi de 3 ore la aeroport. Nu a fost chiar asa, la 5.15 eram deja la terminal si beam cafea. Dar totusi cozi mari, securitate stricta, te bagau si printr-un “puffer” care dadea cu aer pe tine ca sa vada daca ai avut contact cu explozibili, apoi te descaltau si la final, dupa detectorul de metale, iti verificau si bagajul de mana. Dupa 4 ore am ajuns in Atlanta unde surpriza mea a fost ca nu trebuie sa faci formalitati vamale de iesire, nu te intreaba nimeni nimic si poti sa pleci cu avionul linistit. Daca vrei sa cumperi ceva din duty free iti este livrat in coridorul spre avion, nu iesi cu respectivele obiecte din magazin. Zborul spre Europa a durat doar 8:30, fata de 10:00 la dus si acum scriu din Dusseldorf, asteptand sa deschida check-in-ul la cursa spre Timisoara. Am reusit sa dorm in avion, a fost chiar bine pentru ca am stat singur pe doua locuri si am avut mai mult loc. Sunt pe drum deja de 20 de ore si daca totul merge bine mai am “doar“ 7 ore pana acasa.

Si din moment ce vedeti acest inseamna ca am ajuns cu bine acasa. Ma duc sa dorm ca de 28 de ore n-am vazut decat avioane si aeroporturi!

Citește în continuare

Entry for August 10, 2006

Special event-ul de aseara a fost organizat la hotelul Rio si a fost vorba de bufet mexican si un spectacol de magie si umor cu Penn&Teller. Sunt destul de cunoscuti, ii tineam minte dupa aspect si au in fiecare seara spectacol aici (http://www.pennandteller.com ) Ne-am mai simtit inca o data bine intr-o seara in L.V. mai ales ca totul a fost organizat perfect, au fost autobuze pentru transport si la dus si la intors.

In schimb astazi s-a declansat haosul, cel putin pe aeroporturi, din cauza amenintarii teroriste. Pe aeroportul din L.V. sunt cozi de 4 ore la verificare, nu ai voie sa iei cu tine nici un lichid, asa ca trebuie sa arunc tot: pasta de dinti, sampon inclusiv parfum. L Problema e ca nu am decat 2 ore intre avioane si in Atlanta si in Dusseldorf, asa ca am impresia ca o sa dureze vreo cateva zile pana ajung acasa. Daca se intampla ceva sa stiti ca v-am iubit

Am terminat cu conferinta, asa ca dupa amiaza si seara sunt libere dar inca nu m-am hotarat ce o sa fac, trebuie sa ma consult cu seful ce planuri are el. Aaa sa nu uit: I am the lucky looser of 24 bucks. 4$ i-am pierdut la slot machines, la un moment dat am ajuns sa castig tot ce am bagat, adica 3$ dar am zis ca nu are rost sa scot banii, macar sa nu fiu pe zero si sa zic si eu ca ori am castigat ori am pierdut. J Dupa acest inceput incitant m-am dus la ruleta, acolo poti sa joci de la 10$ in sus, prima data am am pariat pe negru si a iesit rosu desi mai fusese rosu si la anterioarele trei aruncari. Apoi am stat si am analizat jocul, am nimerit (in gand bineinteles) toate urmatoarele 4 aruncari si cand am vazut ca a iesit rosu de fiecare data am zis ca e cazul sa vina si negru pentru ca pe lista cu ultimele aruncari nu era nici o linie de cinci aruncari consecutive in care sa iasa rosu asa ca probabilitatea era foarte mare sa iasa negru. Si a iesit rosuJ Statistics sucks! Cum atata mi-am propus sa pierd aseara am renuntat la sporturile astea scumpe si m-am dus la culcare. Vorba aia, noi sa fim sanatosi!

Citește în continuare

Entry for August 09, 2006

Aseara a fost cea mai distractiva seara la Las Vegas. Adica am baut cu baietii de la USAirForce J Am fost la o petrece la un restaurant japonez din incinta hotelului, data doar pentru utilizatorii de Adaptive Server. A fost o sushi party, dar sushi-ul asta este exagerat laudat, un pic de peste crud si mult orez. In schimb bautura a fost buna, am intalnit vechi prieteni ca Budweiser, Disarono si Jack & Cola. Dupa ce am inchis petrecerea la ora 11 si am fost dati afara politicos de security spunandu-ne ca liftul din dreapta nu functioneaza si ca trebuie sa coboram cu cel din stanga, prietenii “aviatori” s-au carat unul pe celalalt la hotelul lor iar eu m-am lipit de un grup de angajati de la Sybase (partea frumoasa a grupului e vizibila in poza de mai sus) si ne-am dus intr-un club de noapte din incinta hotelului.

PURE ( http://www.purethenightclub.com check it out!) a fost cel mai tare club de noapte in care am fost, se intra dupa ce astepti la cozi lungi, dar se pare ca alti angajati aveau masa rezervata inauntru si am reusit sa intram rapid pe baza acestui fapt. Clubul e pe 2 niveluri, cu terasa exterioara cu canapele, sala de dans principala si o incapere anexa – The Pussycat Dolls Lounge. Prezentatoarea serii a fost Carmella DeCesare, Playboy Playmate of the year 2003! Ce sa zic.. frumusica fataJ ( http://club.telepolis.com/decesare/page_I.htm )

Peste tot erau bodyguarzi tip dulap, zone VIP delimitate si cea mai mare densitate de silicon pe care am vazut-o in viata mea. Trebuie sa reconsider afirmatia cu privire la balenele americane si sa precizez ca fauna de noapte e deosebita de cea de zi. Muuult deosebita si or fi ale noastre mai dragutze dar astea-s aranjate pana la cercelul din buric, tatuajul de pe spate si cercelul din nas. Cel mai haios moment a fost cand a aparut un mosh de o varsta cu deshertul, cu barba alba si camasa cool (cred ca Armani) care arata ca un tip de la ZZTop ajuns la varsta de 80 de ani. Domnul respectiv tot dansa langa noi si unul din baieti a inceput sa se unduiasca langa el, ceea ce l-a pus intr-o postura amuzanta pentru ca mosul a cam inceput sa-si plimbe mainile pe formele lui. S-a facut instantaneu loc in jurul moshului desi ringul de dans era plin ochi. Alta chestie interesanta e la toaleta, unde e un domn care te perie cand te speli pe maini, bineinteles, e frumos sa-i bag un verzisor in bolul cu bacsis, iar la iesire e o masuta cu parfumuri ca sa te reimprospatezi sau diverse bomboane mentolate.

Pe la ora 1 s-a spart gashca si unii din noi am mers intr-un bar, bineinteles tot foarte dragutz, a carui specialitate era un dans al umbrelor executat de doua tipe in spatele peretelui barului. Mai pe romaneste: li se vedea doar umbra proiectata pe panoul din spatele barului. La 1:30 am inchis si barul asta si ne-am dus la culcare. Azi dimineata mi-am gasit sticla de Corona pe masuta de langa lift acolo unde o lasasem aseara J

Pentru ca este miercuri dupa amiaza o sa fac si rezumatul zilei de azi: cursuri si plictiseala, dar seara de abia incepe. Tocmai am cunoscu o tipa de la Sybase ASA Anywhere care e romanca si lucreaza in Canada pt ei asa ca o sa am cu cine povesti deseara. Cred ca doar noi doi suntem pe aici din Romania. Check out the pictures from day 5!

Citește în continuare

Entry for August 08, 2006

Buna dimineata si bine v-am gasit la o noua editie a emisiunii Lumea Satelor. Astazi (marti dimineata) ne continuam prezentarea caminului cultural Bojdeuca lu’ Cezarica. Dupa cum se vede in poza de mai sus, am facut o mica obsesie pentru scaldatoarea asta. Joi dupa amiaza mi-am programat sa o testez. Pana atunci salivez pentru ca sunt tot in proximitatea ei. A fost aleasa cica cea mai buna piscina a unui hotel, asa cum scrie pe o placutza de la intrare. Desi ii cred pe cuvant vreau totusi sa vad daca sunt viermisori ca la Ocna. Mi-e dor de ei, ce mai fac oare? Spuneti-le ca-i pup!

Ieri seara dupa seminar a avut loc deschiderea pavilionului sponsorilor, ne-am plimbat de la 6 la 8 printre standuri ca sa vedem ce mai e nou si ce putem folosi. Dupa ce s-a dat stingerea prompt la ora 8 ne-am dus sa mancam si noi ceva. Am ajuns la mall-ul ala micutz cu 170 de magazine si ne-am orientat spre un restaurant mai ieftin - ieftin pentru Las Vegas. A fost o alegere interesanta, un concept pe care nu l-am mai intalnit. In prima faza ne-au trantit pe masa o minge de fotbal pe care erau trecute cocktailurile. Cum toate erau cu doua cifre (inainte de virgula) si cum noi bem mai bine vin sau bere, am primit apoi si o ditamai sticla pe eticheta careia era cartea de vinuri. “Meniul” asta era cam cat un extinctor de pe culoarul unui hotel. Adica peste jumatate de metru inaltime. Ne-am ales cate un pahar de vin Chianti bineinteles sec si rosu. Modalitatea de servire era foarte interesanta, te duceai la bufetul de salate si te aprovizionai bine cu ce-ti dorea inima. Apoi intorceai un carton pe masa de pe partea cu “no, thank you” pe partea cu “yes, please” si incepeau sa apara chelnerii cu mancarea. Acestia se plimbau de la o masa la alta cu niste tzepuse in care erau infipte diferite feluri de carne (imaginati-va cum se face kebap-ul) si iti taiau cate o bucatica daca doreai sa gusti. Selectia era destul de bogata: vitel, pui, ratza (delicioasa) si alte cateva chestii care au ramas neidentificate. Surpriza a venit la urma: 100$ nota de plata pt 2 persoane. Iar am mancat ieftin dar deja m-am obisnuit cu preturile de aici.

Ca sa va faceti o idee, o mica sinteza de costuri: 4$ apa minerala la 0,5l in camera de hotel, 5$ monorail-ul dintre hoteluri, 30$ intrarea la piscina, niste ochelari de soare de firma 120-350$, o camera de hotel minim 170$ pe noapte (350$ nu e neobisnuit), un sacou dintr-unul din magazinele din hotel 2000$ (nu e greseala, doua mii!) dar iti ofera generosi 30% discount. Sexul pare mai ieftin, orice americanca pilita – gratis dar daca vrei ceva sub 2 tone costa 35$ un dans nud si mai departe se pare ca trebuie sa te intelegi cu fata (pretul e de pe unul din miile de fluturasi cu bachelor/divorce parties care iti este oferit pe strada de mexicani) Am impresia ca de banii pe care i-ai da pe un costum de baie la hotelul asta ti-ai putea cumpara o piscina mica in oricare alta parte a lumii. Eu auzisem ca America e ieftina…dar se pare ca deshertul nu e inclus.

Citește în continuare

Entry for August 07, 2006

Luni (day 4), ora 10.30.

Astazi a inceput Techwave 2006 pt ca pana acum au fost 2 zile de pre-conference courses. Am asistat la discursul de deschidere al dnului John Chen, CEO Sybase. Boooring. :) De la 10 la 12 vorbeste alt nene din conducerea Sybase pe o tema care nu ne intereseaza asa ca am venit la cyberforum ca sa-mi verific mailul si sa pun pozele pe net.

Ieri nu am facut poze deci sa nu va mirati daca nu apare in photo album ziua 3. In schimb azi am facut deja cateva si o sa le pun probabil maine. Sa vedeti ce piscina exterioara au... se vedea de pe geamul salii de seminar si salivam toti cand ii vedeam pe aia afara in apa si noi cu treaba. Dupa ce-mi cumpar niste bermude o sa merg si eu. N-am indraznit sa-mi aduc slipii europeni mulati pe contur, ca daca porti din aia aici esti luat de gay. :)

Am primit spre testare un telefon/PDA Palm Treo, un model care inca nu a aparut pe piata, l-am luat doar pt ca are internet si stau online. De sunat poti doar in America, am incercat Dupa seminar a fost petrecerea de deschidere, destul de rapida si neinteresanta, un pic de mancare si bautura si la 7 seara gata. In schimb am cunoscut diversi oameni asa ca daca aveti nevoie de pile la Sybase Singapore, Department of Defence Canada sau US AirForce sa-mi ziceti Cu baietii de la AirForce am fost la acelasi seminar si ne-am imprietenit, seful a plecat in camera devreme (a castigat un ipod la o tragere la sorti!) si am ramas cu ei la povesti. Le-am povestit cum e viata in Romania, cum lucram noi doar pentru mancare (2 banane) si nu pe salar. Dupa ce s-a terminat si pseudo-party-ul asta m-am dus sa vad ce e intr-un mall de la un hotel de vis-a-vis, scria mare pe el ca are 170 de magazine, dar majoritatea au fost destul de mici si ne-interesante asa ca l-am parcurs repede. Ce m-a amuzat a fost standul de ochelari "piratati", adica replici dupa marci scumpe: pe eticheta lor scria mare firma pe care o imitau, de exemplu Ray Ban, iar deasupra scria mic "compare price with" si dedesubt "this firm is not in any way related with the above mentioned company". Asta ca sa evite eventuale procese presupun, in the land of the jackpot lawsuits - adica daca te calca unul pe picior il dai in judecata, totul e sa ai combinatia norocoasa de prostie si noroc. Prostie ca sa faci o tampenie ce restul oamenilor nu ar face-o si nu s-au gandit sa o scrie in manualul de utilizare si noroc ca sa-i supravietuiesti. Cazuri probabil stiti si voi destule.

Mi-am amintit ceva din avion: inca se mai citeste Sandra Brown pe aici. S-a mai golit prin casino, s-a terminat weekendul si multa lume a plecat acasa. Dar inca mai vezi destui oameni dimineata la slot-machines. In timpul plimbarii de aseara am vazut un tip care statea pe jos, sprijinit de o statuie, in fata la un casino si plangea in hohote. Cred ca a pierdut mai mult decat isi permitea. Faptul ca cineva in toata firea plangea cu sughituri intr-o postura de total abandon mi s-a parut foarte dramatic si m-a impresionat destul de mult. Peste tot sunt afise "know when to stop before you begin". Eu inca nu am jucat dar o sa o fac, sper sa nu ma ia valul si sa pierd prea mult, dar daca o sa fie cazul o sa incerc sa vand din obiectele firmei, de exemplu laptopul

Despre conferinta: are 1600 de participanti din 46 de tari, Romania nu e trecuta pe lista pt simplul fapt ca m-au inregistrat ca fiind din Germania. Pe legitimatia mea scrie "Sibiu Solingen Germany". Trebuie sa am o discutie cu o anumita tanti din Germania cand ma intorc, in fatza la o harta a Europei.

Situatia asta ma intoarce pe dos si aveam impresia ca sunt obisnuit cu dormitul aiurea, mai ales cu haiduciile din weekend. Afara sunt 40 de grade, inauntru 20, diferenta de 10 ore fatza de acasa, la amiaza ma loveste somnul si o durere de cap, noaptea la 3 ma trezesc. Vestea "buna" e ca am auzit ca intoarcerea la fusul orar de acasa e si mai dura.

Somnambulul va saluta

PS. Am reusit sa inchid lumina la veioza! Avea un mic surub langa dulie, sub abajur, de care trebuia sa invarti. Foarte idiot sistemul, daca te trezesti noaptea trebuie sa te ridici in fund in pat, sa bagi mana sub abajur si sa cauti chesti aia. Initial am crezut ca tine dulia de corpul veiozei dar se pare ca e ceva foarte modern cu care noi europenii nu suntem obisnuiti

Citește în continuare

Entry for August 06, 2006

Sambata seara am facut o plimbare pe "the Strip" - bulevardul pe care sunt situate toate marile cazinouri din L.V. Spectacolul de lumini si show-urile din fatza fiecarul hotel sunt fascinante. Cel mai frumos eveniment aseara a fost "jocul" apei din lacul, ca fantana ar fi diminutiv, de la hotelul Bellagio. Am intrat si in hotel/casino sa vedem unde a fost filmat Ocean's Eleven.

Am ajuns pana la capatul bulevardului, la hotelul Tropicana, unde este gazduita expozitia BODIES. Este ceva deosebit, diverse corpuri umane imbalsamate intr-un mod special si care-ti ofera o priveliste unica asupra diverselor parti ale corpului uman. Am reusit sa fac cateva poze pe ascuns, sunt puse intr-o galerie separata (inca nu - o sa se numeasca LV - Bodies) . Site-ul oficial: www.bodiestheexhibition.com, merita vizitat! Pretul biletului a fost 26$, dar aici totul e exagerat de scump:)

Dupa ce am terminat de vizitat expozitiei am mers si am mancat o friptura:D
Fiind sambata seara tot orasul era plin. Cupluri sau grupuri de baieti sau fete, toti aranjati - putine fete cu adevarat frumoase, majoritatea ... american-size ca sa fiu dragutz :) Casino-urile pline, in fatza la cluburi cozi, aglomeratie.

Ce m-a surprins dimineata a fost animatia din casino la ora 7, cred ca oamenii astia joaca 24/24. Ce nu-mi place e falsitatea prietenoasa a vanzatorilor dar admir firea deschisa a majoritatii americanilor, gata de conversatie pana si in lift.

Citește în continuare

Entry for August 05, 2006 / 2

These Tables Are Haunted
By The Ghosts Of Las Vegas
Their Chips Were Once Mountains
But They Came Here To Play
They Could Take Me If They Wanted
But I Have Nothing Worth Counting
And Like The Sands Of Nevada
They Go Drifting Away
Mark Knopfler - Sands of Nevada

E pauza de seminar asa ca va ofer cateva informatii despre L.V.: are aprox 600.000 de locuitori, e soare cam 320 de zile pe an, ieri pe la 6 erau 40 de grade si aseara pe la 10 vreo 30, desi la 7.30 se intuneca. Are aprox 37 de milioane de vizitatori pe ani. 17 din cele mai mari 20 de hoteluri din lume sunt aici.

Hotelul e imens, are mall propriu, 4 capele pentru insuratoare, piscine, casino, restaurante, baruri, o super sala de spectacole si doar aripa de conferinte e cat alte hoteluri. Noi am facut check-in-ul inca de la aeroport, au acolo un birou si te scuteste de statul la coada de la receptia de la hotel.

Au doua spectacole care ruleaza in mod constant: Celine Dion si Elton John. Vineri si sambata asta este show Jerry Seinfeld.

Citește în continuare