Entry for July 25, 2006 / 3

Bucuresti – just one word: napalm

Povestea de la Ambasada SUA:

Sectia vize este langa hotelul Intercontinental, oamenii se aduna in strada, pe trotuarul de langa ambasada. Aveam programarea la ora 7.30, joi dimineata. Ajung la timp, dar deja se striga de pe o lista, nu-mi aud numele. Un sergent mandru, in uniforma bleumarin cu steagul SUA pe o maneca si sigla cu “security force” pe cealalta face ordine si ne invita dupa o bariera. Romanash de-al nostru, deci al dracului. Dupa 10 minute se intoarce robocopul autohton si striga iarasi, grup de 10 persoane. Tot din cei pentru 7:30 si tot eu nu. Il intreb daca pot sa intru cu diplomatul, spune ca de preferat nu, sa am doar actele. Il duc in masina, noroc ca parcarea de la Inter e aproape (apropo de parcare, e super decent pretul pentru parcare pazita – 200.000 pe zi, altele au 20.000 pe ora fara pret maxim pe zi) Se face ora 8, la a patra strigare imi aud si eu numele. Trecem de meterezele de beton din strada si ne apropiem de gardul ambasadei. Suntem rugati sa asteptam in fatza unui container de metal, sub un cort. In stanga este gardul ambasadei langa care lucreaza niste muncitor cu un picamer, atent supravegheati (ca nu cumva sa atace ambasada cu grebla, lopata si roaba) de catre 3 malaci imbracati in verde, cu pistoale si semiautomate. Cred ca-i gadila tragaciul cand aud rafalele mitra..ah, picamerului. Langa ei un alt tip de politist, in albastru deschis, cu ochelari oglinda, asista impasibil la tot circul. In dreapta este strada, pe care isi face rondul o masina de gunoi. Cat timp asteptam, pentru ca se intra in container cate 2 persoane odata, pun baietii in functiune picamerul. Doua doame in fatza mea tresar violent. Au emotii saracele. Imi vine si mie randul, intru cu o batranica. In container un detector de metale ca la aeroport. Dau toate accesoriile jos si le pun pe banda. Mobilul imi este retinut si pus intr-un dulap, primesc un bon numerotat pentru el. Trec prin detectorul de metale si imi primesc accesoriile inapoi. Un politist ma indeamna sa ma grabesc cand imi pun cureaua. Poate vrea sa o iau la fuga cu pantalonii in vine prin curtea ambasadei J Strabatem curtea catre o intrare laterala a cladirii. In prima camera sunt cateva scaune pentru asteptat si doua birouri la care sunt verificate actele si iti retin pasaportul, dovada platii si invitatia. Esti poftit in sala de asteptare principala, la capatul catorva scari. In mijlocul salii sunt scaune, pe pereti sunt ghisee. Astepti sa-ti auzi numele strigat in boxe si ti se indica ghiseul la care sa te duci. Astept pana la 8:50 si sunt strigat impreuna cu alti 5-6 oameni. Ma mir, ca doar nu plec in grup. De fapt ni se iau doar amprentele si suntem poftiti sa luam loc din nou. Batranica cu care am intrat nu primeste viza. Printre altele nu a venit cu cuponul de pensie. Imi pare rau pt ea. Sunt strigat peste 5 minute din nou, exact la ghiseul la care imi doream sa ajung pentru ca doamna mi se pare cea mai prietenoasa. Vorbim engleza, ma intreaba la ce firma lucrez, cati angajati are si ce fel de software facem. Imi cere doar adeverinta prin care firma suporta cheltuielile. Eu pregatisem o intreaga arhiva de documente. Imi spune sa ma intorc a doua zi la ora 3 dupa pasaport si-mi da un bilet cu numar. Imi cade fatza, speram sa plec acasa in aceeasi zi. Interviul se termina la ora 9:10.

A doua zi ajung in fatza ambasadei pe la 14:30. Deja era lume. Vine alt robocop si ne zice sa ne aliniem pe trotuar,dupa bariera pt ca vom fi bagati in ordinea de pe trotuar, in grupuri de cate 10. Incepe circul: oricine vine in fatza este alungat la coada de niste babe. Imi doresc sa le dea viza pe viata si sa ramana acolo, sau macar una din ele sa se intoarca mai dashteapta. Amprenta cozilor din trecut, probabil. Vine ora 3 si tzeapa care le isterizeaza pe oldies but goldies. Sergentul ii ia in prima tura pe unii care stateau in strada, nu frumos ca noi, restul bovinelor, pe trotuar, dupa garduletz .Este interpelat de ce nu se intra in ordinea numerelor de pe tricou ..aaa, bon. Raspunde ca cei din ambasada nu aduc pasapoartele in ordinea bonurilor (o copie dupa bon este capsata pe pasaport). Intru si eu la un moment dat. De fapt intratul este doar pana la container, in usa caruia este un domn caruia ii dai bonul, primesti pasaportul si esti liber. Gata, am luat viza pe 10 ani! Asa, si? Nu-mi doresc decat sa plec naibii din little fucking Paris. Si ce, se astepta cineva sa nu-mi dea viza? (daca ai raspuns da, marsh afara de pe blog-ul meu )