Entry for September 23, 2006

Honey I'm hoooome! Si n-a fost simplu.
Primul zbor l-am avut de la Köln la München cu DBA. A intarziat 40 de minute de aproape nu l-am mai prins pe cel de-al doilea. Dar au fost draguti si mi-au facut transferul la bagaje pana la Sibiu ca altfel trebuia sa le ridic in München si sa le depun iarasi la Tarom. Cu biletul insa nu m-au putut ajuta, trebuia sa-mi emita Tarom altul pt zborul al doilea. Deh, parteneriate - sau poate nu. Am ajuns la München la ora 17.00 si la 17.45 decola avionul urmator. A trebuit sa fug prin tot Terminalul 1 ca sa ajung la ghiseul Tarom si apoi sa trec prin controlul pasapoartelor. E nashpa sa fugi in pantofi pe gresia aia din aeroport. Si am fugit ca ..Run Forrest. Dar m-am imbarcat cu bine.
Surpriza a fost la Sibiu - nema bagaje. Blesteme peste blesteme pt functionara de la DBA care m-a pus sa-mi dau si geanta de documente la bagajul de cala, cica era avionul plin. A trebuit sa-mi las aparatul foto acolo ca nu incapea in geanta la laptop - de asta nu ma despart decat cu scandal. In valiza mai aveam un laptop. Nou. Pt o colega. Probleme si ganduri...
Din fericire mi-au ajuns a doua zi si bagajele, surprinzator, nemaltratate. Asa s-au incheiat faptele mele de vitejie prin ieuropa de aceasta data. Plantele mele sunt bine, sanatoase. Cresc. Ma duc sa beau.

Citește în continuare

Cu sapa prin Europa. Episodul de astazi: cum ‚munceste’ blonzii

Nu stiu altii cum sunt dar eu in majoritatea cazurilor cand imi asez fundul in avionul ala mic care da singur din aripi pana-n Germania stiu ca o sa ma astepte vacanta. Da, vacanta. Monofilara munca la client mi se pare o lipsita de stress vacanta in care pot sa ma relaxez dupa nebunia multithreading de la birou. Clientul ordona, clientul are prioritate, clientul plateste, nimic altceva nu exista. Nu suna telefoane, nu exista colegi cu probleme (sau par foarte departe, oricum), statusul bine ales pe YM impune respect si nu te sacaie nimeni. Esti tratat ca un domn: cafea, suc si sandwichuri. Daca ai noroc si de cate o secretara dragutza, lucru mai rar prin Germania, poti sa zici ca ai luat si prima. In schimb tre’ sa livrezi. Daca nu livrezi toata domnia se duce naibii si incepe circul. Eu de bine, de rau, cam livrez. I deliver. Asa ca ramanem prieteni, inchidem saptamana si ne ducem toti fericiti acasa. Dupa care suna seful si de obicei multumeste. Daca clientul e multumit, vorba la Yahoo Team: norisorii pufosi valseaza pe cer si pasarelele canta. Sunt si exceptii:

1. Clienti foarte foarte tampiti – dar asta in principiu e vina ta, ca n-ai stiut sa-i indrepti pe calea cea buna sau ca ai fost fraier si te-ai bagat. Daca nu e vina ta, o sa devina cat de curand.
2. Sefi de proiect incompetenti (daca nu este proiectul tau) - astia ar trebui sa priceapa ce vrea clientul si sa-ti prezinte tie, programatorul, cerintele intr-o forma sintetizata. Daca seful de proiect e libelula poti sa faci ce vrei, ca oricum o sa fie vina ta.
3. Colegi incepatori – pe ei nu te poti supara, ca de aia sunt acolo, sa invete. Chiar daca 5 minute dureaza doua ore si in loc sa pleci la 17 se face 19 si tu inca mai sapi dupa eroarea care transforma un formular de 2 pagini in foileton si iti pune sumele din footer in antet. (Tema de casa pentru lingviste: Cum se zice footer in romaneste? memo pt mine: lecitina) Bonus: daca formularul respectiv mergea bine anterior si clientul tocmai vrea sa-l tipareasca, sa-l trimita si sa plece acasa. Nu e vina ta, dar n-ai sa poti dovedi niciodata.

Eh, punctul 3 si bonusul lui ni s-au intamplat noua aseara, dar ce mai conteaza ca oricum n-aveam ce face la hotel.

Sa revenim la partea frumoasa la vietii la blonzi: orarul de lucru. La 8 se vine la serviciu, se bea cafeaua si se verifica e-mailul. La 8.30 – 9 se ia masina firmei si se pleaca spre client. Se ajunge la client pe la 9.30-10, in functie de distanta, se face smalltalk, se bea cafea, se monteaza laptopul. Povesti, dans, bune maniere – daca e faza de inceput; lucrat – daca e faza avansata a proiectului. La 12-12.30 scurta pauza de masa. Papica servita de client sau mers la vreun fastfood din zona. Se poate sari in cazuri exceptionale. Continuat munca pana la ora 16.00 cand se da buna seara si se pleaca la firma. La 17.00 iesit punctual din firma, obosit dupa o zi stresanta.

Optional, daca se sta la hotel, exista varianta no worries plus plus. Trezirea la 8, micul dejun la 8.30, ajuns la client la 9. Lucrat pana la 16-17 si terminat epuizat lucrul.

Nota pentru cei care nu-mi sunteti colegi de serviciu:

Textul anterior este deformare grosolana a realitatii. Inca nu stiu ce-mi pierd mai repede: parul de pe cap sau neuronii din el. Exista si proiecte care nu merg chiar asa bine. Exista si cazuri cand trebuie sa lucrezi tot weekendul ca sa pregatesti ceva ce trebuie sa ruleze luni la prima ora sau nopti cand stai si sapi dupa erori (asa-i Peter? J). Exista si clienti care te pun intr-o camera aproape neincalzita, de-ti ingheata mainile si daca primesti o ceasca de cafea de la ei e mare lucru. Exista si dimineti cand trebuie sa te scoli la 4 ca sa ajungi in alta parte a Germaniei la 9 si sa fii capabil sa faci fatza unei zile in care o sa-ti pui mintea la contributie cat un paznic de CAP in intreaga lui viata. De fapt nu, cat un presedinte de CAP in intreaga lui viata. Exista si serile plictisitoare la hotel. Intentionam sa fie un entry funny. J De obicei e o meserie faina…

Citește în continuare

Entry for September 19, 2006

O noua saptamana, un alt client, damn! I feel like a whore. Un nou hotel, alte sandwichuri si junk food. De data asta sunt in plina civilizatie: langa o statie de benzina Aral, un McDonalds si cu …tadaaaa…. Internet wireless doamnelor si domnilor - la incredibilul pret de 18 euro pt 3 ore, asa ca ii invit sa si-l bage-n @ (sub coada de maimuta). In rest ce sa zic, hotelul e penal, baia e in dulap, daca gresesc usa intru in debara. Domnul de la receptie s-a chinuit vreo 10 minute sa socoteasca cat face camera pe noapte inclusiv micul dejun, totul multiplicat cu 3 nopti si 2 persoane. Si bineinteles ca a gresit. Noroc ca sunt eu domn si ca plateste firma, asa ca i-am atras atentia ca a calculat cu o marja de eroare de 110 euro - in minus. E drept ca am devenit brusc generos si datorita “vitzelului” de caine care ma amushina, desi nenea se lauda ca nu musca. Oricum pana la urma l-am scos din starea confuza in care se afla (nenea, nu cainele), ca a mai vrut sa ne dea doar un mic dejun la doua persoane si copia la factura in loc de original, plus ca nu-si gasea stampila (tot eu l-am salvat si de data asta, deh). Colegul este un “invatacel” neamt (N) trimis sa caste ochii si urechile si sa vada cum fac oamenii mari cand fac.

Si pentru ca cineva s-a plans ca nu prea scriu ce simt, va zic acum: nu mai simt ca ma ia naiba ca sambata seara dar ma bucur ca nu mai e mult si vin acasa ca altfel simt ca ma lasa simturile si in nesimtirea care ma apuca … dar nu, sa nu exageram. V-am pupat, o saptamana frumoasa. Aici e ceatza si ploua. Si canta pasarelele: papagalii lu’domnu’ de la receptie si in curand alea din capul meu…Great! vitzelul stie sa latre, asta nu era in trecut in brosura.

Citește în continuare

Entry for September 17, 2006

Weekendul asta n-a fost reusit deloc. Dar sa incep cu inceputul:

Vineri, dupa treaba, huraaa si la gara ca la 15.01 am tren spre Solingen, cartierul general al firmei. Ajung cu B la gara la 14:55 si ne apucam sa butonam la automatul de emis bilete, care are vreo 20 de optiuni, doar ca sa te enerveze cand vezi trenul cum sta gata de plecare. La final, vad ca nu pot plati cash, ma apuca disperarea dar imi amintesc ca am cardul de credit de la BT pe care nu l-am folosit niciodata. Il gasesc. Parola?!? Nu trebuie, noroc ca nu trebuie ca mai cautam si dupa aia, nu stiu unde am "stocat-o". Primesc biletul. Zice B: stai ca mai tipareste unul! Prima era chitanta. Tschüß! si fuga la tren. (Sfat: daca plecati din tzara sa va faceti card de credit la orice banca serioasa, compatibil Mastercard, ca nu va costa decat 10 RON pe an si va ofera credit folosibil international si daca depuneti banii pana luna urmatoare nu va ia nici dobanda).

In tren, incep sa-mi consult lista de calatorie, trebuie sa schimb vreo 3 trenuri pana la destinatie, pe care trebuia sa o ating la aprox 19.30. SMS la seful: Hallo, ma poti astepta la 19.30 la gara? Raspuns: Da, bineinteles Prima schimbare merge bine. A doua, la Frankfurt nu. Intarzie trenul si pierd ICE-ul urmator. Pix si hartie, fuga la automaul de bilete, introdu destinatia, cea mai apropiata legatura, lista detaliata a trenului. Noteaza datele pe foaie, anuleaza emiterea biletului (ca bilet am, doar informatii despre urmatorul tren nu). SMS la sefu': Am pierdut legatura, ajung doar la 21:40. Raspuns: E OK, te astept. ICE-ul spre Köln. Pe la Bonn ne anunta: avem 10 minute intarziere. Ma uit pe foaie, am doar 9 minute pana la trenul de Solingen, poate recupereaza intarzierea. Ajung in Köln cu 15 minute intarziere, dau mesaj din tren: Nu pleca de acasa ca iar am intarziere si pierd si legatura asta, te anunt cand stiu ora de sosire, fug prin pasaj la linia cealalta, vad cum pleaca trenul. Not again! Sun sefu' il anunt ca urmatorul tren ajunge la 22:20 dar zice sa stau acolo ca vine sa ma ia ca a plecat deja de acasa. Ajunge in 20 de minute, timp in care fac niste poze Domului aflat chiar langa gara, ajungem si noi la firma (ca aici dorm in weekend), e deja aproape 11. Puteam face un zbor intercontinental in timpul asta...noroc ca am o carte buna si iPod-ul.

Sambata, vreme faina afara, am chef de plimbare prin Düsseldorf, ca in Solingen n-ai ce face. Cateva telefoane, din pacate nimeni din cunoscuti nu-i in Düsseldorf, in schimb vin in Sibiu niste prieteni si eu nu-s acasa. Ma oftic moderat. Iau masinutza si ma duc in Düsseldorf, ca nu m-am mai plimbat de mult prin el. 20 de minute dureaza drumul pana in centrul orasului - 30 de km - ce inseamna autostrada si semafoarele sincronizate din oras... Las masina in parcare si ma plimb. Dispuse in mod paralel cu Rinul sunt orasul vechi si apoi strazile comerciale, dintre care cel mai faimos este bulevardul Kö pe care se afla multe magazine de firma. Düsseldorf este capitala modei in Germania, cred ca v-am mai spus, vezi o gramada de snobi, lume bine imbracata si masini scumpe pe acolo. Astazi n-am iesit la shopping, asa ca trec de zona moderna si ajung in orasul vechi. Strazile sunt pline de terase. Mi-e cam foame, n-am mai mancat nimic de vineri de la amiaza. Cum toata saptamana am trait cu sandwichuri ce-ar fi sa merg la Pizza Hut? Sau nu, mai bine sa mananc o friptura. Gasesc o steakhouse argentiniana, preturi decente, loc pe terasa, ma asez. Rumpsteak cu cartofi copti si salata. Suna bine. Friptura nu e cine stie ce dar pretul e corect si servirea rapida. Plec mai departe la plimbare, ajung pe malul Rinului. Promenada e plina de cafenele iar in spatele lor sunt mese de anticariat, pline de carti. Este weekend cultural. Ce-mi place la Düsseldorf este ca totdeauna se intampla ceva in weekend. Odata m-am trezit, ajuns pe faleza, ca schiaza unul pe langa mine. Era primavara si facusera o partie artificiala pentru ski fond. Altadata a fost maraton pe role. Ziua a fost excelenta, soare, 30 de grade, ca toata saptamana de altfel. Dupa ce-mi termin plimbarea si ajung inapoi la sediu incepe...

Mi-e foarte somn asa ca ma culc. Ma trezesc peste 2 ore, e deja 7 seara, cu o durere de cap destul de puternica. Incerc sa citesc niste ziare pe net dar durerea de cap creste. Incepe si stomacul sa se faca simtit. Urmatoarele doua ore nu vi le descriu. Injur toate fripturile din lume si modul lor de preparare. La ora 9 ma simt un pic mai bine si adorm pana azi, duminica, la 9 dimineata. Atata n-am mai dormit de ani buni...

Astazi, duminica, pita prajita si ceai. Vremea s-a stricat, e mohorat afara, deh, Solingen. Asa ca stau la calculator, aduc muzica de pe net si scriu memoriile astea inutile. Am pus pozele intr-un album intitulat germania_sept_06..

Weekendul asta n-a fost reusit deloc. ..

Citește în continuare

Recomandarea saptamanii

Multumita lui Peter, singurul coleg interesat de muzica in aceeasi masura ca si mine (restul sunteti niste lipitori baaa J ) am auzit o frumoasa melodie a formatiei Bliss – Wish you were here (nu e cover Pink Floyd). Cei de la Bliss sunt danezi si nu au scos albume proprii pana acum, au doar prezente pe compilatii de marca (Buddha Bar, Malkasten etc.) Pe aceste compilatii nu i-am remarcat dar am devenit interesat de ei odata ce am auzit WYWH si am descoperit o alta perla muzicala, din categoria chillout: Kissing. Piesa e superba, are niste incantatii arabe impletite interesant cu vocea senzuala a cantaretei, vioara, fluierul si acordeonul (mai ales acordeonul) realizand o ambianta sonora de exceptie. V-o recomand, mai ales celor mai romantici dintre voi.

“we could fly, you and I, on a cloud, kissing….”

Amazon.com: Bliss has become one of the true chill-out undergrounds classics

Citește în continuare

Me, myself and the Pope

Salutari din Germania… pentru a cata oara? De data asta mi-am dat intalnire sambata la Munchen, pe aeroport, cu prietenul meu pe care l-am vizitat la Vatican de Florii, Benedito. Din pacate el a ajuns mai devreme cu vreo ora asa ca pana sa aterizez si eu s-au incheiat onorurile militare si a plecat la un spritz cu Presedintele Germaniei. Dar nu-i nimic, ca nici eu nu m-am plictisit facand pe gentleman-ul si carand valiza domnisoarei aleia roscate pe care am cunoscut-o in halta Sibiu, viitoarea aerogara (BTW: au inceput lucrarile de modernizare - s-a pus un gard despartitor). Varu-meu mi-a oferit o cursa pe dealurile Bavariei cu unul dintre cele mai de seama produse ale lor (dupa varza si bere bineinteles), e vorba de BMW-ul care aproape m-a facut sa-mi para rau de banii dati pe bautura de vineri noapte pe care inca o mai aveam in interiorul meu. Dupa ce toti cei 143 de calutzi s-au asezat in parcarea casei am participat la reintregirea familiei noastre (ce chestie - sa-ti vezi parintii 4 ore intr-o luna si nici macar atunci acasa – urmare a programului nostru total disjunct: ei in concediu/eu acasa, eu in delegatie/ei acasa). Toti sunt bine, sanatosi, multumesc de intrebare. Si intre timp au ajuns si ai mei cu bine la Sibiu, asa ca eventualii hoti sa stea linistiti J

Duminica dupa amiza am plecat in calatorie cu trenul spre Forchheim, oraselul langa care sta prietenul si colegul meu de proiect B. Efectele vizitei Papei erau vizibile: trenul aproape plin, oameni cu steguletze cu “Gruß Gott” si baloane colorate care veneau de la intalnirea cu “Bene”. A fost o noua ocazie, dupa Vatican, sa raman uimit (eu fiind semi-ateu cu iradiatii ortodoxe) de puterea religiei, decenta oamenilor credinciosi si simpatia de care se bucura Papa. In Romania (desi suna asa cliche) vezi in majoritatea timpului doar niste imagini cenusii/negre ale Bisericii si credinciosilor, totul este un imens parastas si nu o bucurie a vietii. Cum sa nu compari atmosfera de sarbatoare de la Vatican, sub soarele placut de inceput de iunie si marea de oameni zgomotosi, imbracati in culori deschise, vii, ce realizau o atmosfera mai degraba asociata cu stadioanele de fotbal (inclusiv scandari “Be-ne-di-to“ si batai ritmice din palme) cu babele cu broboade si haine negre ce predomina in bisericile de la noi? 100-0 pentru catolici, dupa scorul meu personal. (Poza e de la Vatican)

Dar sa revin la tren: in unul din cele 3 cu care am calatorit am stat langa un grup de poloneze/nemtoaice si la un moment dat vine un cunoscut, probabil, de-al lor si incep sa povesteasca. Eram un fel de fileu intre grupul de femei si el si ma cam deranja pentru ca a inceput sa le faca poze peste mine. Cand si-a manifestat intentia sa le filmeze pentru un interviu (vroia ca una din ele sa le filmeze pe restul si fiecare sa spuna in germana si poloneza ce a insemnat vizita Papei pentru ele) i-am sugerat ca am putea face schimb de locuri. La inceput a zis ca nu poate sa ma desparta de “domnisoarele dragutze” si i-am zis ca nu e nici o problema, gandind in sinea mea ca standardele noastre de frumusetze difera destul de mult, dar a refuzat. Dupa cateva secunde, timp in care eu mi-am reluat lectura, a zis ca totusi, daca insist, trece langa ele, desi eu nu insistam. Apoi i-am lasat in plata ..Papei si mi-am continuat lectura, asa ca nu stiu ce fel de film a iesit si daca il vedem la Oscar sau pe net la poloneze-fierbinti.com (bagatzi aici bancul vostru preferat cu carnatul ala, polish)

Ajuns la Forchheim dupa peste 3 ore de tren am stat cu B la o halba de bere (doar una, dar de 1 litru) si o poveste. Astazi, luni, am venit la client, in Bad Windsheim unde toti au facut pünktlich Feierabend la 16:30 si eu a trebuit sa mai lucrez la hotel ca, deh, de aia si-au tras negru din Romania. Pentru ca B mai are treaba in alta parte, urmatoarele 2 zile o sa fiu singurel pe aici, muncind cu spor la client, doar eu si frumoasa secretara care-si mai baga din cand in cand nasul in biroul in care stau ca sa ma intrebe daca am nevoie de ceva si sa-mi aduca cafea. J Si, bineinteles, serile lungi de la hotel, cu filme, cartea, ziarele si scrisul la blog. Probabil ca locuitorii oraselului asta se trag din aceeasi familie si s-au casatorit cu verisoarele primare pentru ca peste drum de hotelul in care stau, Lebada de aur, este alt hotel intitulat, creativ, Vulturul de aur. Pregatiti-va pentru texte la fel de lungi in urmatoarele doua saptamani. Poate maine seara imi iau aparatul foto si fac un tur prin orasel, in cautarea Gastei de aur, a Sturzului de aur si a Pasarii Colibri ucisa cu Grebla de aur.

Citește în continuare

Recomandarea saptamanii

Cafe del Mar vol. 13 (Dublu CD)
Una din cele mai cunoscute serii de compilatii chillout - alaturi de Buddha Bar - a ajuns la volumul 13, lansat acum cateva saptamani. Pentru ca vara aproape a trecut si terase la malul marii nu prea se mai gasesc (cel putin in Sibiu ), merita ascultat seara, la un pahar de vin si o poveste cu prietenii. Pentru o intalnire romantica va recomand totusi Buddha Bar (primul CD).

Citește în continuare