Posta Romana

Am avut de trimis o adeverinta de absolvire la Bacau pentru o prietena. Ce face un om normal in situatia asta? Se duce la Posta si trimite o recomandata. Am bagat adeverinta intr-un plic A4, am pus si un carton ca sa nu se indoaie si m-am prezentat cu ea la ghiseu. Am primit o chitanta si am plecat acasa convins ca am rezolvat problema. Fast forward 2 luni inainte. Destinatara adeverintei n-a primit plicul nici pana acum si ma roaga sa ma duc la Posta sa fac o sesizare. Asa ca azi dimineata ma prezint la O.P. sa intreb si eu care-i treaba si de ce dureaza doua luni ca sa ajunga un amarat de plic la 300 de km distanta, ca in intervalul asta ar fi putut ajunge si pe statia orbitala dupa calculele mele (carat de un porumbel voinic dotat cu masca de oxigen - m-am gandit la tot ;) ) Acritura de la ghiseu ma asculta pasiva si ma trimite la diriginta o.p.-ului. "Prima usa pe stanga". Care era incuiata. Mai bat de vreo 2 ori si mi se deschide intr-un final. Alt babet, un pic mai amabil. Ii spun de problema, imi da o foaie si ma trimite inapoi la ghiseu sa scriu o reclamatie. Ca eu n-am venit cu pix si doar acolo e unul din ala, legat cu sfoara. Distractiv moment, din doua motive: 1. n-am mai scris de mana de ceva vreme asa ca ce-mi iasa de sub pix sunt niste litere jalnice, care se transforma in altele mai normale pe masura ce-mi recapat dexteritatea (deci in final foaia arata ca si cand era scrisa de vreo 3 persoane diferite) si 2. blatul ghiseului nu e mai lat de 1/3 de coala A4 asa ca e mishto sa scrii pe el; asta asa ca bonus pt punctul 1. Inapoi la doamna diriginta. Care e ocupata, transcrie cifre dintr-un tabel in altul. Astept, imi ia cererea, o citeste, zice "trebuie sa scrieti si adresa completa a destinatarei". Inapoi la ghiseu, la pix, da telefon, afla adresa, scrie, apoi inapoi la tanti diriginta. De data asta e bine. Ma cearta: daca aveati lucruri de valoare nu trebuia sa trimiteti recomandata, exista alt serviciu pt obiecte de valoare. Ii zic: pe formularul recomandatei scria ca n-am voie sa trimit dischete si cd-uri, nu documente. Trebuia sa intrebati la ghiseu, spune ea zambind. Pai da, ca acriturile alea si asa te trateaza cu sictir, mai fac si conversatie cu ele, imi sar in cap cele 10 persoane de la coada - asta o zic doar in gand, totusi vreau sa-mi rezolve problema. Ii mai trece o idee prin cap: mergeti inapoi la ghiseu si intrebati daca nu cumva aveti retur, poate n-ati scris adresa bine si s-a intors plicul. Si probabil n-oi fi scris-o nici pe a mea bine de nu m-a anuntat nimeni de retur. Ma duc la ghiseu, deja coada, 3 persoane. Astept, o rog pe acritura sa vada de retur, deja era satula de mutra mea cum i-am tot folosit pixul si i-am tot dat palpitatii ca poate vreau ceva de la ea. Nici un retur. Astept sa ma notifice in scris, prin posta si sa fiu (eventual) despagubit pt aia 1,5 RON cat m-a costat afacerea. Adeverinta... e prin nirvana si nu cred ca o sa o mai vedem. Asa ca sfat: daca vreti sa fiti sigur ca ajunge ceva, trimiteti cu serviciul pt obiecte de valoare. Se va da din mana in mana, o vor pazi 2 serifi si - asta chiar nu-mi vine sa cred - va ajunge in acelasi an.