Blegovici

Premisa: pentru mine - absurd, dar asa este - ce nu-i cantat in engleza nu prea exista. Exceptiile sunt rare.

Aseara a fost concert Bregovic in Sibiu. In Piata Mare, gratis, deci full de lume. Nu chiar ca la Iglesias sau ca de Revelion cand au fost 50.000 de persoane, dar s-a umplut piata. Eu nu-s amator de muzica lautareasca sau cum s-o clasifica asta, dar inca de la primele acorduri am fost captivat. Stiam dinainte cateva piese, nu detin nici una, le auzisem intamplator. Am vazut si filmul "cu pisicile" si am citit si prin presa despre el. Deci nu eram din ala crizat la primele acorduri ale unei piese. Melodiile lui Bregovic se impart in doua categorii, asa cum spune si numele orchestrei: de nunta si de inmormantare. La alea de jale te si imaginezi cu capul pe o masa de lemn, cu sticla de vodca in fatza si cu cutitul infipt in masa. La alea de veselie e musai sa dansezi, iti vine pur si simplu sa te misti (ca eu ma misc in acelasi ritm si la bregovici, la rock sau in club e alta poveste, tine de cele doua picioare stangi din dotare). Cateva piese super tari, a fost una cu acorduri orientale cam asa pe la mijlocul spectacolului care mi-a placut la nebunie (care poate sa dea un hint sa o gasesc, fac reclama pe blog). Misto: oamenii in sir indian care mergeau printre spectatori dansand pe ritmurile nebunesti, horele si in general faptul ca toti dadeau din picioare intr-un fel sau altul, cu exceptia babelor care probabil credeau ca a venit apocalipsa. Cel mai bine s-au simtit, bineinteles, strainii, pe care-i durea-n spitz ca se dau in spectacol. Bastinasii au fost mai moderati, cu exceptia Annei the energizer bunny, care n-a stat locului deloc. Incheierea a fost pe o melodie de pahar, traditionala sarbeasca, din primul razboi mondial, cu Bregovic sorbind din pahar si publicul cantand la refren "artileria". Au trecut doua ore mai repede ca la Rolling Stones.