Concediul – partea a patra – Dubrovnik

Dubrovnik-ul este motivul pentru care am vrut sa merg in Croatia anul acesta. Nu stiu exact de ce, dar mi s-a pus pata. Asa ca ajunsi la Makarska, la 160 de km distanta, era imposibil sa nu sacrificam o zi de plaja pentru o excursie in Perla Adriaticii, denumire care mi se parea un mare BS - pana am ajuns acolo.
Orasul vechi, Stari Grad, este continut intr-o cetate, foarte bine prezervata, monument Unesco. Cred ca de la acolo au venit si banii pentru restaurare. O excursie pe zidurile cetatii este impresionanta, mai ales cand te uiti in jos, in exterior si vezi cum se sparg valurile de stanci. Si daca ai noroc o sa observi si vreo cativa oameni care sar in apa de pe stanci. Turnul cel mare iti ofera o panorama frumoasa asupra regiunii iar piata centrala si piatetele pline de cafenele te imbie la stat la soare si sarbatorit viata. Populatia este eterogena, turisti din toate partile lumii se aduna acolo iar marile linii de vase de croaziera trimit cele mai noi vase acolo. Singura lor problema este cu parcarea, noi de abia am gasit un loc undeva pe o strada din orasul nou si pe caldura aia nu-ti prea arde de urcat dealuri. Recomandarea mea este sa vizitati Dubrovnikul, cel mai frumos oras al Croatiei si probabil al Yugoslaviei, dar sa nu stati acolo pentru ca plaja este destul de mica.

Fiind situat intr-o exclava a Croatiei (danke Irina pt termen), inconjurat de mare si de Bosnia Hertegovina, daca vrei sa ajungi la el dinspre Makarska trebuie sa traversezi o portiune de cativa km de coasta apartinand Bosniei. Acum de cand s-au scos vizele e usor, dar inainte am inteles ca era problematic. Eu nu mi-am facut temele si ne-am trezit in granita Bosniei fara pasapoartele la noi, le lasasem in camera, asa ca am trecut granita doar dupa ce am intrebat un granicer daca se poate. A fost amabil si a zis ca daca stam o singura zi e ok. Oricum te lasa sa treci fara sa te opreasca, dar prima experienta cu Bosnia, in 2003 a fost mai dramatica. Atunci am vrut sa scurtam drumul spre mare si in loc sa ocolim Bosnia sa trecem prin ea, venind dinspre Ungaria, dar ne-au tras pe dreapta, ne-au pus kalasnikovul in piept si ne-au zis ca "no visa, no bosnia". Am facut rapid cale intoarsa, cele doua masini care erau dupa noi fiind deja de mult in marsarier.