Iarba dulce de acasa

Nu mi se intampla prea multe lucruri amuzante zilele astea, dar o sa va povestesc o "amintire din copilatura". Avand tot familionul in oras, n-am avut parte de vacante petrecute descult pe ulita sau calare pe porc, dar am fost norocos sa am un parc langa casa bunicilor, loc in care mi-am petrecut incomparabil mai mult timp decat in jurul blocului. Mic si prost - nu ca acum cand sunt mare - impreuna cu alti doi vecini mici si la fel de prosti, am plecat intr-o zi sa plimbam dobermanul unuia dintre ei prin parcul Sub Arini. Ajunsi in cartierul Valea Aurie, pe malul paraului ce strabate zona, catarati pe niste munti de pietris (se construia ceva) am observat pe partea cealalta, pe alt munte de pietris, niste copii de indieni. Nu stiu de la ce ne-am luat, dar fiind toti "trigger-happy" am ajuns la un mic razboi cu pietre, dupa care ne-am continuat drumul linistiti. Cel putin asa credeam noi, dar bastinasii au traversat apa, nu stiu daca in sir indian, si ne-au capturat. Acum daca stau sa ma gandesc nu pot sa zic ca am patit ceva (de scalpat sigur n-am fost scalpat - dar pica singur) insa ne-au dus pe stadionul de rugby din apropiere si ne-au pus sa ... culegem iarba. Dobermanul nostru nu numai ca nu ne-a aparat, dar a si fraternizat jucaus cu inamicul. De ce sa culegem iarba? Pentru ca sa o vanda unui vecin de-al lor care crestea iepuri. Si asa am cules noi zi de vara pana seara, cu parintii dandu-se de ceasul mortii si mai sa mearga la militie sa ne dea disparuti sau sa ne caute prin Cibin. Exagerez, ca si atunci Cibinul era la fel de adanc ca si acum, adica ignorabil. Apropo, ignorabil sau nu, tot am cazut si in Cibin odata, ca s-a surpat malul cu mine si m-am trezit in apa pana la ... glezne. Revenind la poveste, pot sa zic ca aceasta a fost singura data cand am calcat pe un teren de rugby, experienta terminata brusc si in mod fericit prin aparitia paznicului stadionului, care ne-a gonit de acolo. Ajunsi acasa nu tin minte sa fi fost pedepsit foarte dur, nici usor nu mi-a fost, dar cum memoria este selectiva, stiu doar ca taica-meu vroia sa ma duca la film in ziua aia, ceea ce e clar ca nu s-a mai intamplat. Probabil de aia n-am fumat eu niciodata (iarba), din cauza sechelelor.

PS. Vorba cantecului devenit clasic - Unu Feat George Nicolescu - Cantec pentru sanatatea ierbii: mai avem nevoie si de iarba...