We are family

Familia mea ma iubeste. Cum am ajuns la concluzia asta? Simplu. Mama si-a luat un prajitor de paine dragut, i l-am admirat si a zis ca-mi ia si mie unul. I-am zis sa nu ia ca nu mai vin la ei la masa si nu ma mai vede. Moment in care a sarit tata (nu mama, nu bunica) - tata: nuuu, ca mai am treaba cu tine! Vedeti? Ma iubeste familia.

Citește în continuare

Viata la casa. Tziuitul

Inca un episod din ciclul obiectelor posedate:

A inceput intr-o zi si nu s-a mai oprit. I-a disperat pe ai mei. Tziuia in continuu. In bucatarie si living (sunt unite). Tziuia intr-o gama de frecvente inalte, audibile, de pana si bunica-mea care e relativ surda il auzea. Fara pauze, fara weekend, sarbatori legale sau alte exceptii. Odata s-a oprit vreo doua zile dar a revenit in forta. Altadata am gasit o metoda empirica de a-l opri: daca loveai blatul din bucatarie intr-un anumit loc, se oprea - minunea n-a tinut decat o zi. Cum ziceam, ai mei au fost disperati, a durat vreo 2-3 luni. Nu-ti mai pica bine mancarea sau statul la televizor. La un moment dat incepi sa te obisnuiesti, dar e ca si cand ti-ar fluiera cineva in ureche. Am inceput sa cautam solutii: am oprit curentul in ideea ca provine din vreun aparat electrocasnic, ne-am plimbat cu laptopul si cu microfonul pe langa fiecare obiect din camera, poate in anumite locuri se aude mai tare si detectam variatii, ca sa aflam sursa. N-a mers. Am sunat la statia de radiotransmisie de pe strada vecina, care cateodata ne pune radioul in telefon, de ne conversam pe muzica, dar se pare ca nu mai emite. Ne-am impacat cu ideea. Pana cand, intr-o zi pune maica-mea ceva in frutiera (sau cum s-o numi tzigania aia vizibila in poza in fatza tv-ului) de metal aflata pe servanta din living si zgomotul inceteaza. Nu stim cu ce interfera, nu ne pasa, suntem fericiti ca e liniste!

Bonus: idee de afacere: serviciu de clonat fantome - doar cu materialul clientului. Ehh?

Citește în continuare

Joke

(va recomand sa va uitati la poza marita DUPA ce cititi textul)

De curand o buna prietena a fost plecata la Brussel, cu treaba la UE, de unde s-a intors cu o gramada de poze. Vreo cateva zile la rand am chinuit-o, spunandu-i ca intr-una din poze i se vad chilotii.
Mai jos este lovitura de gratie:

A: niatza
calin_turcu: hello femeie fatala
calin_turcu:
A:
A: am dat peste cineva cu masina, asa-i?
A: ca in alt sens nu cred ca pot fi fi fatala
calin_turcu: n-ai tu treaba
calin_turcu: de cand ti-am vazut pozele de la brussels si chilotii aia..
calin_turcu: mama mia
calin_turcu: *HOT*
calin_turcu:
A:
A: ma, da tu esti de groaza cu chilotii aia
A: ai vedenii
calin_turcu:
A: ca nu erau chiloti niciunde
calin_turcu: te-ai uitat?
calin_turcu:
A: m-am tot uitat la poze sa vad unde naiba ai vazut tu chiloti
calin_turcu: imediat iti arat
A: si am ajuns la concluzia ca sunt rodul imaginatiei tale furibunde
calin_turcu: stai sa gasesc poza
(aratat poza)
A:
A:
A:

Citește în continuare

Viata la bloc. Fragmente posedate.

Ieri dimineata la 6 ma trezesc cu lumina in camera. Ardea veioza (becul pentru cei care intra si pe forumul Academiei). Pun mana pe ea si o inchid. Ca asta e problema - cand le-am cumparat mi s-a parut mishto sa am veioze cu aprindere tactila (pentru cei care nu intra pe forumul electricienilor amatori: adica pui mana pe ea si se face lumina, mai pui mana odata si se stinge). Somn de voie. La 7 suna alarma. Veioza ardea. Again. WTF. Opresc alarma, sting veioza. La 7.15 ma trezesc, veioza nu mai arde singurica. Vin seara acasa, marea finetze de veioza ardea iarasi. Explicatie: subsemnatu' sforaie. Poate, cumva, oi fi sforait in asa un hal incat s-a facut o unda de presiune si biata veioza toanta o fi crezut ca o atinge cineva (sunt cateva persoane care ar putea sa jure ca-s capabil de asemenea performante). Deci nu declansare tactila, ci sonora. Ca sa confirm teoria, cand o sa ma duc acasa o sa urlu la ea pana unul dintre noi da lumina. A doua teorie: sunt bantuit. Nu stiu cine m-ar bantui chiar pe mine si de ce, dar cine stie. Ma bantuie un ghidus care-mi aprinde veioza. Cand o sa ma curenteze o sa chem popa sa scoata moroiu din veioza.
Intamplare, aparent fara legatura: suna o baba intr-o dimineata - "Marinica, tu esti?". Nu, nu e Marinica. Dar poate stia baba ce stia si vroia sa vorbeasca cu bantuitorul. Marinica the gost. Preferam sa o cheme Marinela.

Citește în continuare

Tehnica la romani

Am avut odata un jeep de vreo 70.000 de euro la vopsit, povestea mecanicul-slash-vopsitorul la care merg cand am ceva de indreptat-slash-vopsit la masina. Si am vazut ca nu se stinge lumina din plafoniera seara, continua el. Asa ca am scos bateria, ca sa nu se descarce. A doua zi, cand am pus bateria la loc nu mai pornea, a blocat antifurtul alarmei tot sistemul. A trebuit sa vina un specialist de la Bosch, sa-i taie firele de la alarma ca sa poata pleca clientul cu masina. Dupa o saptamana i-au furat-o in Ungaria.

Ma gandesc sa schimb vopsitorul...

Citește în continuare

Statusul

Cateodata stau si ma minunez. Ultimul ragnet conversational nu mai este mess-ul ci statusul de mess! Te doare mintea de ce statusuri vezi mai nou. Unele funny gen "stop muncii, viata are prioritate", "stie cineva un apartament de inchiriat pt 2 luni? nu, nu m-au dat parintii afara", "schimb coala A4 cu Audi acelasi tip" . Pe astea le-am inteles si m-au amuzat.

Altele deja tin loc pana si de blog, sunt un dialog cu cineva - oricine - dar la vedere pt toti. Eu ca psiholog amator, mare fan al teoriei lui Freud ca sexualitatea se contureaza la varsta de 6 ani - deci total pe dinafara - cred ca respectivii cer pur si simplu atentie. Pai si atunci ce rost mai are nenorocirea aia de semn "interzis" pus inainte? Maram respectivul e "busy". Ocupat, dar cu destul timp sa-si schimbe statusul din ora-n ora. Sa dam lumii de stire. Orice. Patetic.

Incepe sa-mi fie simpatic copchilul cu "sunt prea prost sa pun un status".

Citește în continuare

Knopfler live

Cand vreau sa cumpar bilete pe internet patesc de fiecare data la fel: probleme tehnice. M-am chinuit pentru Rolling Stones iar acum m-am chinuit la Mark Knopfler ("Mr. Dire Straits"). De data asta pe un site profi, eventim.de. Am zis sa profit si eu ca tot merg cu treaba in Germania si sa-mi fac si un moft, sa urmaresc live unul dintre solistii mei preferati. Asa ca de o saptamana ma tot chinui sa cumpar bilete, dar de fiecare data tranzactia se termina cu eroare. Fara detalii. Azi am sunat in Germania si mi-am cumparat biletele telefonic. A fost interesant sa-i silabisesc strada "Maramuresului" nemtoaicei de la telefon. A fost ceva de genul "M wie Markus, A wie Anton..." Pana la urma cred ca a iesit treaba. Ne-am inteles. Bineinteles ca Romania nu apare in lista tarilor in care se pot expedia biletele si le-am trimis in Germania, la firma. Sper sa nu le piarda. A, concertul e doar in iunie 2008. Köln Arena, ora 20:00. Pica intr-o zi de luni.
Pana una alta sambata vine Scorpions la Sibiu. Cica ploua. Sau ninge?

Citește în continuare

Pushing the envelope

Meaning: To attempt to extend the current limits of performance. To innovate, or go beyond commonly accepted boundaries.
http://www.phrases.org.uk/meanings/push-the-envelope.html

O expresie folosita initial de matematicieni si devenita faimoasa datorita aeronauticii ajunge sa aibe semnificatii noi intr-o traducere mot-a-mot in limba tarii noastre euro-bananiera. Impinge plicul. Saptamana asta a fost una de rusine si de scarba totala pentru natia noastra. Glumind cu prietenii am ajuns la concluzia ca poate e mai bine sa spunem ca suntem din Rep. Moldova cand mai scoatem capul pe afara.

La inceput initiativa radio Guerilla imi parea rusinoasa. Acum mi se pare ca trebuie continuata, adancita si extinsa. "Intr-o tara normala oamenii fac dush. In fiecare zi"
Intr-o tara normala oamenii nu traiesc in bordeie. Intr-o tara normala politicienii mai si fac ce promit din cand in cand, macar de rusine. Intr-o tara normala n-am mari viteza legala ci ne-am concentra activitatea pe imbunatatirea infrastructurii. Intr-o tara normala am invata sa reparam un drum si n-am pune 40 de semafoare intre Sibiu si Brasov. Intr-o tara normala nu furam echipamentele sportivilor musafiri, iar daca acest lucru se intampla nu acoperim totul spunand ca a fost doar o neintelegere, chiar daca-s rusi. Intr-o tara normala n-am merge la ski in Austria si la mare in Croatia pentru ca e mai ieftin, mai sigur si serviciile sunt mai bune. Intr-o tara normala n-am avea stirile de la ora 5.

In concluzie: plimbati plicul. Faceti-va brevetul de pilot. "Chilot" in limba noii mele tari de adoptie.

Citește în continuare