luni, 26 noiembrie 2007

Viata la casa. Tziuitul


Inca un episod din ciclul obiectelor posedate:

A inceput intr-o zi si nu s-a mai oprit. I-a disperat pe ai mei. Tziuia in continuu. In bucatarie si living (sunt unite). Tziuia intr-o gama de frecvente inalte, audibile, de pana si bunica-mea care e relativ surda il auzea. Fara pauze, fara weekend, sarbatori legale sau alte exceptii. Odata s-a oprit vreo doua zile dar a revenit in forta. Altadata am gasit o metoda empirica de a-l opri: daca loveai blatul din bucatarie intr-un anumit loc, se oprea - minunea n-a tinut decat o zi. Cum ziceam, ai mei au fost disperati, a durat vreo 2-3 luni. Nu-ti mai pica bine mancarea sau statul la televizor. La un moment dat incepi sa te obisnuiesti, dar e ca si cand ti-ar fluiera cineva in ureche. Am inceput sa cautam solutii: am oprit curentul in ideea ca provine din vreun aparat electrocasnic, ne-am plimbat cu laptopul si cu microfonul pe langa fiecare obiect din camera, poate in anumite locuri se aude mai tare si detectam variatii, ca sa aflam sursa. N-a mers. Am sunat la statia de radiotransmisie de pe strada vecina, care cateodata ne pune radioul in telefon, de ne conversam pe muzica, dar se pare ca nu mai emite. Ne-am impacat cu ideea. Pana cand, intr-o zi pune maica-mea ceva in frutiera (sau cum s-o numi tzigania aia vizibila in poza in fatza tv-ului) de metal aflata pe servanta din living si zgomotul inceteaza. Nu stim cu ce interfera, nu ne pasa, suntem fericiti ca e liniste!

Bonus: idee de afacere: serviciu de clonat fantome - doar cu materialul clientului. Ehh?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.