Las Vegas - drumul

Sambata, 2 August - ziua cea mai lunga
Helau from Atlanta Airport. Este ora 16:30, adica 22:30 acasa si raportez cu mandrie ca acest ruman n-a avut nici o problema la trecerea granitei in SUA. Am decolat la ora 10 din Dusseldorf, dupa un inceput nu tocmai reusit de zi. Trebuia sa ne intalnim la ora 7 in fata firmei (eu, sefu si Marc) dar n-am fost decat doi. Marc n-a aparut pt simplul motiv ca ora la alarma si-a setat-o bine, dar numai pt zile lucratoare asa ca nu s-a declansat sambata. L-am cules de acasa cu taxiul, apoi in drum spre aeroport dam peste urmatoarea belea - accident pe autostrada, blocaj complet. Noroc ca eram in dreptul unei iesiri si am luat-o prin oras. A durat mai mult dar macar n-am ramas blocati in trafic.
Controalele sunt tot mai absurde, inainte de a ajunge la check-in a trebuit sa raspund la cateva intrebari ale unei functionare. Era interesata de unde am venit, vroia sa vada o chitanta de la hotelul unde am stat azi noapte si o carte de vizita si alte cateva detalii nesemnificative pt mine.
Zborul n-a fost greu, Boeing 767, au pus Kungfu Panda dar nu l-am vazut pt simplul motiv ca nu le mergea sonorul pe randul meu de scaune (sorry Ali). In schimb am vazut doua filme pe iPod. Am patit si ceva funny: stateam cu castile cu noise-cancellation in urechi, ascultam Above & Beyond intr-o totala stare de relaxare, avionul zgaltaia un pic pt ca eram in zona de turbulenta, eram si cu o chestie din aia care face noapte pe ochi cand la un moment dat aud un zgomot nenatural de mi-a inghetat sangele in vine. Dupa un pic de panica ma prind ca trebuie sa-i multumesc muzicianului pt efectele ciudate din melodie. Bine ca n-am urlat.
Noua ore mai tarziu aterizam frumos in Atlanta, unul din cele mai mari puncte de intrare in SUA. Primul lucru - controlul pasapoartelor: durata si motivul vizitei, aduceti pamant, ati intrat in contact cu animale in ultima vreme, luat amprente, facut poza, have a nice stay. Apoi luat bagajul de pe banda si depus pe alta banda unde va fi verificat si rutat mai departe. Operatiunea de asezare pe banda o face un negru de vreo 2 pe 2, care are tot atata respect pt proprietatea privata ca si Iliescu, tranteste valizele intr-o scarba totala. Urmatoarea cazna e controlul de securitate, dat jos curea, ceas, scos laptop, descaltat, trecut prin poarta de control. Apoi urmeaza concursul de imbracat viteza pt ca astia imping lucrurile pe banda aia ca la pompieri. Din ciclul prostia este infinita, tocmai am auzit urmatorul anunt: pasagerul international care a plecat cu pantofii altuia este rugat sa se intoarca la poarta de securitate.
Trecuti si de aceasta etapa, ne-am urcat in trenul inter-terminale si am ajuns la zona urmatorului zbor. Unde stam 4 ore. Cateva restaurante si magazine de carti dar nici o parfumerie (sorry Ana).
Deja incepe sa ma enerveze grija exagerata pt bizonul simpleton american, peste tot mesaje ca pt tampiti: atentie cafeaua poate fi fierbinte, nu va lasati copiii pe scarile rulante nesupraveghiati, mult trafic cu o masinuta care mai mult bipaie si da din girofar decat sa mearga, folosita pentru cei care nu stiu sa se descurce singuri. Oameni dezlanati, majoritatea in slapi, rata mare de obezitate. Dar ce-i nou...
Jet-lag-ul nu e supraestimat, un zbor de 9 ore te da peste cap, mai ales din cauza presiunii mai scazute din interiorul avionului si a deshidratarii. Sunt chiaun de cap (bauram ca baietii si doua beri de bun venit), mai urmeaza un pic de distractie pt ca pana la LV mai e un zbor de patru ore si mai dam inapoi inca trei fusuri orare pt o diferenta totala de 10 ore fata de Romania.
Update din LV: Bineinteles ca nu putea sa mearga totul foarte bine. Asa ca a venit furtuna si am stat in avion pe pista 90 de minute ca sa putem decola. Tot zborul am dormit dus. Odata ajunsi in LV nu ne-am gasit bagajele. Din fericire au ajuns mai devreme, cu alt avion asa ca erau la ghiseul Delta. Pana la urma am ajuns si la hotel, am mai baut o bere si ne-am culcat dupa 26 de ore de drum.