Cură cu apă caldă

În recenta delegaţie în Germania o colegă mai matură, dar care încă încearcă să se ţină bine prin diverse chestii pe bază de colagen care-i fac buzele bombate şi pielea feţei întinsă ca un pepenaş pârguit, ne-a întrebat dacă bem apă. Colega mea i-a zis că bea 2 litri pe zi, eu m-am abţinut, căci ce bărbat e ăla care bea apă. Adevărul e că beau şi eu, de când incidentul cu rinichii, beau apă în toate formele, de obicei cu ceva în ea - câtă apă plată am băut în ultimul an n-am băut in cei 30 dinainte. Revenind la subiect, tanti ne-a zis că ea bea 4 (patru) litri de apă pe zi, apă caldă. Şi mie îmi place să beau ceai şi cafea, dar încălzesc apa doar ca să se dizolve diversele adaosuri în ea. Nu ştiu pe nimeni care bea apă caldă de amorul artei şi mi s-a părut funny. Am vrut să-i zic, dar m-am abţinut politicos, rânjind mascat de cana cu caffe latte, că dacă vrea o pot ajuta - îi desfac ţeava de la caloriferul din birou, să nu se mai deranjeze până la boiler. Ne-a împărtăşit acest secret cu o luminiţă ciudată în ochi, ca şi când ar fi sensul existenţei ei mirifice.

Aviz manechinelor care citesc acest post: apa plată cu lămâie tocmai s-a demodat. Cereţi apă caldă cu lămâie. Dacă vreţi să fiţi la modă dar nu suportaţi apa caldă, mergeţi la baie şi băgaţi un pliculeţ de ceai în gură sau o linguriţă de cafea înainte să degustaţi apa respectivă. Über-fitză: apă caldă Evian.