Gloanţe pentru drumari

Îmi place în ţara asta, probabil nu mi-am afundat prea adânc bocancii în mizerie şi am noroc de o muncă, prieteni şi familie cumsecade. Dar azi, că tot vorbeam în postul anterior de kitul şoferului australian, ştiu ce mi-as dori, în calitate de şofer sibian: un shotgun. Şi să mă apuce amokul exact cu el în mână şi imbecilii de la drumuri în cătare. Oricare ar fi ei, că dacă nu-s ei vinovaţi pentru modul cum arată Rusciorului, sigur sunt vinovaţi de altele. Bag seama că ăia de la drumuri sunt cei care au picat examenul de poliţist comunitar, vidanjor şi hingher. Sper că n-aţi avut proasta inspiraţie să treceţi pe Rusciorului că ştiţi despre ce vorbesc. Stradă de patru benzi făcută praf. Cred că şi irakienii ne plâng de milă. Benzile din lateral sunt săpate, au schimbat ceva ţevi acum două luni şi urma ca strada să fie reabilitată. Încă se mai munceşte la stricatul ei, nu la asfaltat. Pe fiecare sens, aproape de semaforul de lângă Cibin, stă câte un excavator, iar în el, ce coincidenţă, un nene freacă buha. Nu se întâmplă nimic, nu lucrează nimeni, dar e greu să te ducă mintea şi să deblochezi banda, măcar cât să se poată sta la stop pe două benzi, nu pe una ca acum. Toată strada e o coadă de maşini. Cireaşa de pe tort: au blocat şi podul Maria Tereza care ar fi oferit o alternativă, măcar pentru maşinile mici. Nu, pe ăla nu-l repară, ci s-au gândit ei în prostia lor infinită să-l închidă ca nu cumva maşinile grele să treacă pe acolo. Suntem bătaia de joc a unor cretinoizi. Le urez ca Istodor: muriţi bă!