Poşta cântătoare

Am avut ieri treabă la Poştă. A intra într-o astfel de instituţie în perioada asta este o mare greşeală. Treizeci de persoane aliniate pe trei cozi în treizeci de metri pătraţi din care o treime aflaţi după ghişeele celor trei angajate. Trei minute este suficient ca să-ţi deruteze trei simţuri: olfactiv, vizual şi auditiv. Da' ce treiu meu vroiam să vă povestesc eu? A, da, despre afişul din imagine, că dacă mai ai trei persoane (gata, încetez) la coadă în faţă te apucă cheful de lectură murală. După cum vedeţi sunt o grămadă de obiecte care sunt admise la expediere, pe riscul expeditorului: "albine vii, păsări mici cântătoare, pui de o zi şi porumbei". Anunţul e genial în prostia lui iar paragraful ăsta face deliciul oricărui blogger. L-am citit de două ori ca să mă conving că e vorba de lucruri admise, nu interzise la expediere. Dar sub anunţ era altă coală cu obiectele interzise la expediere. Aşadar avem voie să trimitem "obiecte" cum ar fi albinele sau păsările. Cineva a lipsit la orele de zoologie din clasele primare. La toate. Punct. De fapt e logic, altfel n-ajungea să lucreze la Poştă.

A doua chestie care m-a amuzat: eu n-aş spune că atunci când trimiti albine vii riscul este al expeditorului. Şi chiar, cum le trimiţi? În borcan de sana cu capac găurit sau învelite în folie protectoare cu bule? Învelite individual, bineînţeles şi prinse cu elastic peste talie. Plus etichetă cu cod de bare şi stampila poştei.

Trecem mai departe: păsări mici cântătoare. O, da! Mă şi văd ajungând la ghişeu şi zicând "săru-mâna, vreau să trimit o pasăre mică prin poştă". Tanti se va uita la mine şi mă va întreba: "cântă?". "Da doamnă!". "Faceţi vă rog obiectul să cânte, altfel să ştiţi că nu vi-l pot lua". "Da, cum să nu, dar vă rog să o scuzaţi pentru falset, i s-a înfundat nasul de la miros".

La fel în cazul puilor de o zi: "Sunteţi sigur că puiul ăsta are doar o zi? Dacă are două zile trebuie să plătiţi dublu şi să completaţi formularul 334/2 în triplicat." "Nu doamnă, e de azi, am adus şi găina să vedeţi că încă e dilatată" (licenţă poetică)

De porumbei nici nu are sens să mai comentez, mai bine îi upgradez la categoria "călători" şi îi învăţ să găsească adresa destinaţie singuri decât să stau cu frica că fac poştaşii ciulama în pauza de masă.

Se pare că e ziua Poştei, Groparu a scris un articol pe aceeaşi temă.