În liceu stăteam în ultima bancă, loc de distracţie şi nebunii. Ţinte predilecte erau cei din banca din faţă, băieţi faini, pe amândoi îi chema Victor. Cel care stătea chiar în faţa mea a avut ceva de tras din cauza mea, dar cred că între timp m-a iertat. Ştiu că odată l-a prostit chiar taică-so şi l-a trimis sâmbăta la şcoală iar ăsta chiaun nu s-a prins decât când a intrat în clasa goală.
Victor îşi mai lăsa ceasul pe bancă câteodată, aşa că i l-am setat cu o jumătate de oră mai repede. După ore avea meditaţii şi când s-a uita la ceas şi a văzut cât de târziu e a ţinut-o tot într-o fugă până la doamna profesoară acasă. Care mânca şi s-a mirat să-l vadă cu o jumătate de oră mai devreme la uşa ei.
La informatică prin clasa a 10-a aveam o profă drăguţă şi tânără, febleţea noastră. Nu ştia ea prea multă informatică fiind proaspătă absolventă de facultate dar era simpatică. Ne învăţa Pascal citind din carte. Într-o oră îl ridică pe Victor în picioare şi-l întreabă ce face o anumită instrucţiune. El, paralel cu informatica, aştepta sugestii, care au şi venit de la mine. I-am oferit o explicaţie savantă dar care nu avea nici o legătură cu întrebarea. Victor avea un glas plăcut, multă încredere în el, era chipeş, explica convingător iar profa îl ascultă, apoi cască ochii, se încruntă, începe să răsfoiască prin carte ca să ajungă la instrucţiunea respectivă, suna totul aşa de bine dar parcă, parcă nu prea bătea cu ce citise ea acasa cu o seară mai devreme. Dă peste paragraful care-i luminează nedumeririle şi îi spune colegului meu că nu, instrucţiunea respectivă nu face acele lucruri. Noi, în ultima bancă, ne tăvăleam pe jos de râs.
În tot liceul nu cred că am învăţat la geografie mai mult de cinci lecţii. Profesor era Velica, figură mare, ne dădea notele lejer iar eu îmi petreceam orele lui studiind geografia terenului de baschet. Odată fac imprudenţa să citesc lecţia acasă, presimţeam eu că se apropie o lucrare sau ceva. Era vorba de metode de eliminare a poluării. Dar ghinionistul este tot Victor, îl ridică şi-l întreabă cu ce se curăţă râurile. El, ca orice elev normal, că nu vorbim de tocilarele clasei, habar n-are. Dar îi şoptesc eu salvator: cu DTT. Profesorul bufneşte în râs, noi la fel. DTT-ul, sau DDT-ul, că niciodată n-am ştiut dacă-s acelaşi lucru sau două chestii diferite, este un pesticid poluant grupa mare. Când ne-am întâlnit odată toţi după ce am terminat clasa a 12, mă cheamă un coleg afară să văd ce maşină şi-a cumpărat Victor. Era o Dacie 1310 cam amărâtă dar avea un număr frumos: SB xx-DTT.
Victor a studiat economia, are acum firmă de construcţii şi din câte ştiu îi merge bine, ultima veste era că şi-a dus anul trecut copilul în Africa într-un safari.
Victor îşi mai lăsa ceasul pe bancă câteodată, aşa că i l-am setat cu o jumătate de oră mai repede. După ore avea meditaţii şi când s-a uita la ceas şi a văzut cât de târziu e a ţinut-o tot într-o fugă până la doamna profesoară acasă. Care mânca şi s-a mirat să-l vadă cu o jumătate de oră mai devreme la uşa ei.
La informatică prin clasa a 10-a aveam o profă drăguţă şi tânără, febleţea noastră. Nu ştia ea prea multă informatică fiind proaspătă absolventă de facultate dar era simpatică. Ne învăţa Pascal citind din carte. Într-o oră îl ridică pe Victor în picioare şi-l întreabă ce face o anumită instrucţiune. El, paralel cu informatica, aştepta sugestii, care au şi venit de la mine. I-am oferit o explicaţie savantă dar care nu avea nici o legătură cu întrebarea. Victor avea un glas plăcut, multă încredere în el, era chipeş, explica convingător iar profa îl ascultă, apoi cască ochii, se încruntă, începe să răsfoiască prin carte ca să ajungă la instrucţiunea respectivă, suna totul aşa de bine dar parcă, parcă nu prea bătea cu ce citise ea acasa cu o seară mai devreme. Dă peste paragraful care-i luminează nedumeririle şi îi spune colegului meu că nu, instrucţiunea respectivă nu face acele lucruri. Noi, în ultima bancă, ne tăvăleam pe jos de râs.
În tot liceul nu cred că am învăţat la geografie mai mult de cinci lecţii. Profesor era Velica, figură mare, ne dădea notele lejer iar eu îmi petreceam orele lui studiind geografia terenului de baschet. Odată fac imprudenţa să citesc lecţia acasă, presimţeam eu că se apropie o lucrare sau ceva. Era vorba de metode de eliminare a poluării. Dar ghinionistul este tot Victor, îl ridică şi-l întreabă cu ce se curăţă râurile. El, ca orice elev normal, că nu vorbim de tocilarele clasei, habar n-are. Dar îi şoptesc eu salvator: cu DTT. Profesorul bufneşte în râs, noi la fel. DTT-ul, sau DDT-ul, că niciodată n-am ştiut dacă-s acelaşi lucru sau două chestii diferite, este un pesticid poluant grupa mare. Când ne-am întâlnit odată toţi după ce am terminat clasa a 12, mă cheamă un coleg afară să văd ce maşină şi-a cumpărat Victor. Era o Dacie 1310 cam amărâtă dar avea un număr frumos: SB xx-DTT.
Victor a studiat economia, are acum firmă de construcţii şi din câte ştiu îi merge bine, ultima veste era că şi-a dus anul trecut copilul în Africa într-un safari.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.