Adevărul e că n-a fost big și fat, ci scurtă și cu un modest adaos, de doar 1-2 kile. Ne-am întors deja de două săptămâni. Insula: Santorini. Stațiunea: Kamari. Dacă ați auzit de Santorini că e insulă de fițe: parțial adevărat, există două localități de lux, Oia și Fira, pline de americani. Din păcate pentru ei, acolo nu e plajă, ci stâncă, iar noi vroiam relaxare, șezlonguri și bere la botul calului. Inițial hotărâsem să așteptăm ofertele last minute, dar când am aflat că mai sunt doar șase locuri în charter, noi fiind patru, am trecut la acțiune și soția ne-a făcut o ofertă de nerefuzat: un apartament în buza plajei, prima casă după promenadă, în mijlocul Kamari Beach.
Conceptul de apartament e la fel de relativ în Grecia ca cel de bon fiscal. Al nostru era o cameră ce avea un perete transformat în bucătărie, însă aveam o super terasă, cu priveliște la mare. Nu mersesem chitiți să gătim, deci nu ne-a păsat. În schimb prietenii noștri au primit un apartament cu două camere, dar n-au avut suport de duș. Avantaj noi.
Stațiunea Kamari e liniștită, nu sunt mulți tineri sau familii cu copii mici, poate și datorită intrării relativ abrupte în mare și a plajei, compusă din nisip și pietricele negre, de origine vulcanică. Diferența majoră dintre nisipul normal și cel negru e că ultimul se încinge mai repede la soare. Plăcut: apa la dușul de pe plajă era caldă. Comod: tipul care se ocupa de șezlonguri ne aducea ce vroiam noi de la terasa de care aparținea sectorul respectiv. Gratis: rețelele wireless omniprezente.
E plin de români care lucrează pe insulă: camerista era din Iași, vânzătoarele de la magazine erau de-ale noastre, nemaivorbind de cei care ”agață” clienții pentru restaurante. În primele seri ne-am așezat unde ni se părea mai interesant meniul (în mare măsură același peste tot), apoi am constatat că la cei care ne îmbiau cu diverse discounturi și mâncăruri gratis venea nota cea mai mare, așa că am început să vizităm locurile din topul TripAdvisor. Acestea, bineînțeles, nu erau în mijlocul stațiunii, ci un pic mai ferite, dar pline. N-am mâncat prost în nicio parte, dar la unele restaurante raportul preț/calitate era mai bun.
În ultima seară am fost la un restaurant cu muzică live, cântau extraordinar doi tipi, la chitară și bouzouki. Hotărâți să ne răsfățăm cu un platou de pește, pentru că în meniu scria că e pentru două persoane, și-a luat fiecare cuplu câte unul. Mare greșeală, în meniu neffind indicat că e compus din aperitive, fel principal și desert; bineînțeles că unul ar fi fost de ajuns pentru patru persoane. După ce ne-am potolit foamea cu aperitivele din partea casei, apoi cu antreurile, au venit platourile din poza de mai jos, de mi s-a făcut rușine, ziceai că noi suntem nemâncați de-o săptămână:
Pe lângă restaurante, mai aveau și terase cu muzică live, de obicei cover-uri la chitară și voce după hituri oldies. Foarte plăcut să închei seara cu o Metaxa și un trabuc, în acorduri de Pink Floyd sau Dire Straits.
Umbrelele și șezlongurile au fost relativ ieftine, 2 euro bucata, iar vremea superbă: maxime de 30 de grade, minime de 23, apa la vreo 24 de grade. Luna septembrie e călduroasă, sezonul durează de la 1 aprilie la 15 octombrie, așa că vă recomand o vacanță mai ieftină, la începutul toamnei, o să scăpați de caniculă.
Despre turul insulei în zilele următoare.
Postări
